SFINŢII

Sfântul Sebastian (sec. III)
martir
20 ianuarie (calendarul latin)
18 decembrie (calendarul bizantin)

Sfântul Sebastian se află îngropat în catacombele care astăzi îi poartă numele, el murind sub împăratul Diocleţian. Sfântul Ambrozie ne informează că Sebastian era de loc din părţile milaneze. Istoria pătimirii sale, Passio, aduce unele amănunte, dintre care unele sunt discutabile. Se spune că Sebastian era prieten cu împăratul şi un cavaler de vază; în calitatea aceasta, de multe ori, a ajutat pe fraţii săi în credinţă care erau închişi sau conduşi la supliciu. Mai mult chiar, s-a silit să atragă la credinţa creştină pe mulţi dintre soldaţi şi prizonieri; însuşi guvernatorul Romei şi fiul său Tiburţiu, convertiţi de Sebastian, ar fi murit cu moarte de martiri. O atât de intensă activitate nu putea trece neobservată la curtea imperială; împăratul Diocleţian în persoană a dispus să fie adus în faţa lui acest îndrăzneţ centurion.

Începutul procesului a fost emoţionant; împăratul face apel la vechea prietenie: "Ţi-am deschis larg poarta palatului meu şi ţi-am pregătit calea pentru o carieră strălucită, iar tu unelteai împotriva mea…". Dar s-a trecut repede la ameninţări şi apoi a urmat condamnarea fără drept de apel la moarte. După Legenda aurea, Sfântul Sebastian a fost legat de trunchiul unui copac, în câmp deschis, şi apoi un pluton de ostaşi au slobozit săgeţile lor. După acte reiese că el a supravieţuit primului martiriu, fiind îngrijit de o femeie creştină din Roma. După vindecarea rănilor, s-a prezentat din nou autorităţilor păgâne, care l-au osândit la moarte şi l-au executat. Sebastian este unul dintre "personajele" romanului Fabiola de Wiseman.

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti