SFINŢII

Sfânta Fecioară Maria
Născătoare de Dumnezeu
1 ianuarie (calendarul latin)

Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu este prima sărbătoare în cinstea Maicii Domnului apărută în părţile de apus ale Bisericii. La început a fost introdusă cu scopul de a înlocui obiceiurile romane numite "strenae" (daruri şi urări de bine cu prilejul Anului Nou), obiceiuri în care se practicau ritualuri nepotrivite cu sfinţenia vieţii creştine. "Natale Santae Mariae" - "Crăciunul Sfintei Maria" a început a fi sărbătorit la Roma în preajma secolului al VI-lea, probabil odată cu sfinţirea uneia din primele biserici din Roma dedicate Maicii Domnului: Santa Maria Antiqua în Forul Roman, la sud de templul numit al fraţilor Castor. Slujba bisericească era strâns legată de aceea a Naşterii Domnului, şi pentru aceasta ziua de 1 Ianuarie a fost numită "În octava Domnului", a opta zi din sărbătoarea Naşterii Domnului.

În amintirea ritualului la care, conform Legii mozaice, a fost supus şi Isus la opt zile după naştere, la Sfânta Liturghie se citea Evanghelia circumciziunii, şi însăşi sărbătoarea care inaugura anul nou se numea "Circumciziunea".

Recenta reformă liturgică a readus la 1 ianuarie sărbătoarea Maternităţii Divine, sărbătoare care începând din anul 1931 era sărbătorită la 11 octombrie, în amintirea Conciliului Ecumenic din Efes (431), care în ziua 11 octombrie a proclamat în mod solemn adevărul atât de scump tuturor creştinilor, că Maria este cu adevărat Mama lui Cristos care este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu.

În Conciliul din Efes, Nestorius îndrăznise să declare: "Dumnezeu are, deci, o mamă? Atunci să nu condamnăm mitologia greacă care afirmă că zeii au mamă." Sfântul Ciril din Alexandria a răspuns: "Se întreabă cineva dacă Sfânta Fecioară Maria e mamă a dumnezeirii? La această întrebare răspundem: Cuvântul veşnic, având propria lui viaţă, îşi are originea în însăşi fiinţa lui Dumnzeu Tatăl şi există din veşnicie. Dar el 's-a făcut trup', a devenit om în timp şi pentru aceasta, pe drept se poate spune că s-a născut din femeie."

Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut din Maria. Din această sublimă şi exclusivă prerogativă, izvorăsc toate titlurile de onoare pe care le atribuim Preacuratei Fecioare Maria, deşi putem face o deosebire între sfinţenia personală a Mariei şi calitatea ei de Mamă a lui Dumnezeu. Deosebirea ne este sugerată de însuşi Cristos: "O femeie din mulţime ridică glasul şi spune: 'Fericit este sânul care te-a purtat şi pieptul care te-a alăptat'. Dar Isus îi zise: 'Fericiţi, mai degrabă, cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc'" (Luca 11,27).

"În realitate, 'Maria, fiică a lui Adam', supunându-se cuvântului dumnezeiesc, a devenit mama lui Isus; ea a îmbrăţişat cu tot sufletul, fără umbră de împotrivire, voinţa lui Dumnezeu aducătoare de mântuire şi s-a consacrat pe ea însăşi, în întregime, drept 'Roabă a Domnului' sau 'slujitoare a Domnului', persoanei şi operei Fiului său, slujind la împlinirea misterului răscumpărării imediat după Isus şi împreună cu El, ajutată de harul lui Dumnezeu Atotputernicul" (Lumen Gentium, 56).

* * *

Cuvântul Maria, este în general considerat ca fiind originar din limba ebraică şi ar proveni din Maryam cu varianta Miryam, numele surorii mai mari a lui Moise. Pare să fie un nume compus din două elemente: mar însemnând picătură şi yâm însemnând mare.Sfântul Ieronim cunoştea această etimologie, deoarece declara că Maria înseamnă "Stilla Maris", "picătură din mare". După el, unii copişti au citit greşit cuvântul "stilla" (picătură) şi au scris "stella", care înseamnă "stea". De aici provine titlul "Steaua Mării" - şi cântecul "Ave, maris stella", "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase.

Unii savanţi consideră, şi nu fără motive, că cuvântul Maryam nu este de origine ebraică, ci egipteană, şi datează din timpul captivităţii evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părţi, dintre care prima înseamnă "a iubi, a alege pe cineva", iar a doua parte este numele zeului Amon. În transcriere grecească cuvântul a devenit Mariamne, însemnând "aleasă, iubită de Amon". Pentru noi creştinii, cuvântul Maria, după transcrierea ebraică, şi Mariana, după transcrierea grecească, înseamnă, deci, "aleasă, iubită de Dumnezeu".

adaptare după "Vieţile Sfinţilor"
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti