SFINŢII

EU NU MOR, INTRU ÎN VIAŢĂ

"Tereza a avut un incredibil spirit de inovaţie. În loc să vadă în sfinţenie o ascensiune către Cer, în afara pământului, ea considera că Cerul trebuia considerat o continuare a misiunii care ne-a fost încredinţată pe pământ. Ea iubea într-adevăr pământul, nu ca pe-un mijloc, ci pentru el însuşi, cum face Creatorul. Cuvânt revoluţionar, cel al celebrei zicale care începe: Vreau să-mi petrec cerul meu..." (Merezkovskji).

Eu nu mor, intru în viaţă.

(Scrisoarea 244, din 9 iunie 1897)

Simt că misiunea mea va începe: misiunea mea este de a face ca Dumnezeu să fie iubit precum îl iubesc eu, de a da sufletelor micul meu drum. Dacă dorinţele mele vor fi îndeplinite, cerul meu va străbate pământul până la sfârşitul lumii. Da, vreau să-mi petrec cerul meu ca să fac bine pe pământ...Nu, n-o să mă pot odihni până la sfârşitul veacului şi atât cât vor mai fi suflete care trebuie mântuite.

(Ultimele Convorbiri)

Ceea ce mă atrage către Împărăţia Cerurilor este vocea Domnului, este speranţa de a-l putea, în sfârşit, iubi aşa cum am dorit mereu şi gândul că-l voi putea face iubit de o mulţime de suflete care-l vor binecuvânta în veac.

(Scrisoarea 226, din 9 mai 1897)

Curând vom fi pe pământul nostru natal. Curând bucuriile copilăriei noastre, serile de Duminică...totul ne va fi restituit pentru totdeauna... atunci din capul radios al tatălui nostru drag, vom vedea izvorâte unde de lumină şi fiecare fir alb de păr al său va fi ca un soare care ne va copleşi de bucurie şi de fericire.

(Scrisoarea 130, din 23 iulie 1891)

Va trebui ca Domnul să-mi facă toate voinţele mele în Cer, pentru că eu niciodată nu am făcut voinţa mea pe pământ.

(Ultimele Convorbiri)

Ah! ştiu sigur: toţi mă vor iubi...

(Ultimele Convorbiri)

TOTUL ESTE HAR.

(Ultimele Convorbiri)