SFINŢII

ACT DE DĂRUIRE IUBIRII MILOSTIVE

De sărbătoarea Sfintei Treimi din 1895, Tereza simte un îndemn din interior să se "ofere victimă la Iubirea Milostivă". Este convinsă că Dumnezeu ar fi "fericit" dacă ar găsi suflete dispuse să se lase copleşite - fără a opune nici cea mai mică rezistenţă - de gingăşia Sa infinită şi se oferă să fie "această fericită victimă". De atunci se simte "inundată de fluvii, sau mai mult, de oceane de har". Povesteşte: din acea zi fericită, mi se pare că Iubirea mă pătrunde şi mă înconjoară, mi se pare că în fiecare clipă, această Iubire Milostivă mă reînnoieşte, îmi purifică sufletul şi nu mai lasă nici o urmă de păcat. (Manuscrisul A). S-a scris că prin acest "act" - cu care creatura recunoaşte că drepturile iubirii lui Dumnezeu sunt şi mai exigente decât drepturile Judecăţii sale - s-a săvârşit "una dintre cele mai impresionante şi mai grandioase revoluţii pe care Duhul Sfânt le-a provocat în evoluţia spirituală a omenirii".

Oferta de mine însămi ca ardere de tot Iubirii Milostive a Bunului Dumnezeu.

O, Dumnezeul meu, Prea Fericită Treime, eu doresc să te Iubesc şi să te fac Iubită, să lucrez la glorificarea Sfintei Biserici salvând sufletele care sunt pe pământ şi eliberându-le pe cele care suferă în purgatoriu! Doresc să împlinesc perfect voinţa ta şi să ajung la gradul de mărire pe care mi-ai pregătit-o în împărăţia ta: într-un cuvânt, doresc să fiu Sfântă, dar îmi simt neputinţa şi te rog, o Dumnezeul meu, să fii tu însuţi Sfinţenia mea!

Pentru că m-ai iubit până la a mi-l da pe unicul tău Fiu ca să-mi fie Mântuitor şi Mire, comorile infinite ale meritelor sale sunt ale mele, iar eu ţi le ofer cu bucurie, implorându-te să nu mă priveşti decât prin Faţa lui Isus şi în Inima sa aprinsă de Iubire. Îţi ofer încă toate meritele Sfinţilor, atât din Cer cât şi de pe pământ, actele lor de Iubire şi cele ale Sfinţilor Îngeri; îţi ofer, în sfârşit, o Prea Fericită Treime, iubirea şi meritele Sfintei Fecioare, Mama mea iubită! Ei îmi abandonez oferta mea rugând-o s-o prezinte. Fiul său divin, Mirele meu iubit, în zilele vieţii sale mortale ne-a spus: "Tot ce-i veţi cere Tatălui meu în numele meu, vă va da"! Sunt deci sigură că vei îndeplini dorinţele mele. Ştiu, o Dumnezeul meu: cu cât vrei să dai mai mult, cu atât faci să dorim mai mult! Simt în inima mea dorinţe infinite şi cu încredere te rog să-mi iei în stăpânire sufletul. Ah, nu pot să primesc Sfânta Împărtăşanie atât de des cum îmi doresc! Dar, Doamne, nu eşti tu Atotputernic?... Rămâi în mine, ca în tabernacol: nu te îndepărta niciodată de ostia ta cea mică! Aş vrea să te consolez pentru ingratitudinea răilor şi te implor să-mi înlături libertatea de a te supăra. Dacă vreodată cad din slăbiciune, Privirea ta Divină să-mi purifice imediat sufletul, consumându-mi toate imperfecţiunile, ca focul care transformă orice în el însuşi. Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, pentru toate harurile pe care mi le-ai acordat, mai ales că m-ai făcut să trec prin focul suferinţei. Cu bucurie te voi contempla în ultima zi, purtând sceptrul Crucii. Pentru că ai binevoit să-mi dai ca soartă această Cruce atât de preţioasă, sper să mă asemăn cu tine în Cer şi să văd strălucind pe corpul meu glorificat, stigmatele sacre ale Patimii tale! După surghiunul pământesc, nădăjduiesc să mă bucur de tine în patrie, dar nu doresc să adun merite pentru cer, doresc să lucrez numai pentru iubirea ta, neavând alt ţel decât acela de a-ţi fi pe plac, de a mângâia inima ta preasfântă şi de a mântui sufletele care veşnic te vor iubi. În amurgul vieţii, mă voi înfăţişa înaintea ta cu mâinile goale, deoarece nu-ţi cer, Doamne, să-mi socoteşti faptele. Toată dreptatea noastră este pătată în ochii tăi. Vreau, aşadar, să mă îmbrac iar în Dreptatea ta şi să primesc din Iubirea ta, stăpânirea eternă a Fiinţei tale. Nu doresc alt tron, nici altă coroană, decât pe tine, Preaiubitul meu! În ochii tăi, timpul nu este nimic: o singură zi este ca o mie de ani. Tu poţi deci să mă pregăteşti într-o clipă să apar în faţa ta.

Ca să trăiesc un act de iubire desăvârşită, mă dăruiesc ca ardere de tot iubirii tale îndurătoare, rugându-te fierbinte să mă mistui neîncetat, lăsând să se reverse în sufletul meu valurile duioşiei tale nesfârşite cuprinse in tine şi astfel să devin Martiră a iubirii tale, Dumnezeul meu. Acest martiriu, după ce m-am pregătit să apar înaintea ta, să mă facă în sfârşit să mor, iar sufletul meu să se lanseze fără întârziere în îmbrăţişarea eternă a Iubirii Tale Milostive! Vreau, Preaiubitul meu, să-mi reînnoiesc ofranda cu fiecare bătaie a inimii, de un număr nesfârşit de ori, până când, după ce umbrele se vor şterge, să-ţi pot spune din nou iubirea mea într-o veşnică întâlnire Faţă în faţă.

Maria Francesca Tereza a Pruncului Isus a Sfintei Feţe,
Sărbătoarea Sfintei Treimi, 9 iunie a anului de graţie 1895