SFINŢII

ÎN INIMA BISERICII, EU VOI FI IUBIREA

De ce să te ascunzi într-o mânăstire de clauzură când lumea are atâta nevoie de mărturie creştină, de avânt misionar, de caritate activă către cei mai săraci şi mai marginalizaţi? Această întrebare care îi preocupă şi astăzi pe mulţi creştini, Tereza o percepea într-o manieră şi mai acută şi dureroasă, dar într-un mod diferit: ea îşi iubea vocaţia (şi nu ar fi schimbat-o cu nimic altceva), dar ar fi vrut să aibă şi să trăiască şi toate celelalte vocaţii (inclusiv cea de preot!) şi ar fi vrut să-i poată imita pe toţi sfinţii şi misionarii din toate timpurile! Spunea că are "dorinţe şi speranţe care atingeau infinitul". Şi a simţit o oarecare nelinişte. Până când Dumnezeu a luminat-o făcând-o să înţeleagă "misterul corpului şi al inimii". Şi pentru acest lucru a proclamat-o Biserica tocmai pe Tereza de Lisieux - o tânără călugăriţă de clauzură - "patroana tuturor misiunilor".

Să fiu mireasa ta, Isus, să fiu carmelitană, să fiu pentru uniunea cu tine, mamă a sufletelor, ar trebuie să-mi ajungă... dar nu e aşa. Bineînţeles, aceste trei privilegii sunt de asemenea vocaţia mea: Carmelitană, Mireasă şi Mamă, dar eu simt în mine şi alte vocaţii (...). Simt în mine vocaţia de Preot: cu câtă iubire, o Isuse, te-aş purta în mâini când, la chemarea mea ai coborî din Cer... Cu câtă iubire te-aş da sufletelor!... Ah! în ciuda micimii mele, aş vrea să luminez sufletele ca Profeţii şi Doctorii; am vocaţia de a fi Apostol... aş vrea să parcurg Pământul, predicând numele tău şi să plantez pe pământul infidel, Crucea ta glorioasă, dar, o Iubitul meu, o singură misiune nu mi-ar fi de ajuns, aş vrea în acelaşi timp să vestesc Evanghelia în cele cinci părţi ale lumii, până în insulele cele mai îndepărtate... Aş vrea să fiu misionară nu numai pentru câţiva ani, ci aş vrea să fi fost de la începutul creaţiei lumii şi să fiu până la consumarea secolelor... Dar aş vrea în special, o, Mântuitorul meu Iubit, aş vrea să-mi vărs sângele pentru tine până la ultima picătură... Isuse, Isuse, dacă aş vrea să scriu toate dorinţele mele, ar trebui să iau cartea ta de viaţă, unde sunt scrise faptele tuturor Sfinţilor, şi acele fapte aş vrea să le fi înfăptuit eu pentru Tine...

(Manuscrisul B)

Am înţeles că dacă Biserica are un trup alcătuit din mădulare diferite, cel mai necesar, cel mai nobil dintre toate nu-i lipseşte: am înţeles că Biserica are o Inimă şi că această Inimă arde în Iubire. Am înţeles că numai Iubirea lucrează în mădularele Bisericii, că de s-ar stinge iubirea, Apostolii nu ar mai vesti Evanghelia, Martirii ar refuza să-şi verse sângele...Am înţeles că Iubirea cuprinde toate Vocaţiile, că Iubirea este totul, că ea îmbrăţişează toate timpurile şi toate locurile... într-un cuvânt că este Eternă!...

Atunci, în bucuria mea delirantă, fără măsură, am exclamat: O Isuse, Iubirea mea...mi-am găsit în sfârşit vocaţia, vocaţia mea este Iubirea!...Da, mi-am găsit locul în Biserică şi acest loc, o Dumnezeule, tu mi l-ai dat...în inima Bisericii, Maica mea, voi fi Iubirea...astfel voi fi totul...astfel mi se va realiza visul!!!

(Manuscrisul B)