Dominic Savio
Bosco Teresio
achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Bună
Șase ore de întârziere
Era ora două după-amiază. În oratoriu s-a răspândit repede o veste ciudată: Dominic Savio a dispărut.
- A fost la micul dejun?
- Nu. La masă stă lângă mine, dar nu l-am văzut nici la micul dejun și nici la prânz.
- Și la școală?
- Deloc. La toate cele trei ore locul lui a rămas liber, iar învățătorul nu știe nimic.
- Să fie bolnav?
- Să mergem să vedem în camera sa.
Patul lui Dominic era aranjat, cât despre el, nici urmă.
- Poate este la sala de studiu.
Nici acolo nu era nimeni.
- Poate don Bosco l-a trimis pentru câteva zile acasă. Dar nu..., l-ar fi înștiințat pe învățător.
- Știți ce facem? Îi spunem lui don Bosco. Se va descurca el.
Don Bosco, înștiințat, a rămas o clipă pe gânduri, apoi i s-a trezit o bănuială, a zâmbit și a zis liniștit:
- Mergeți. Știu eu unde este.
A coborât scările, a intrat în sacristie și, într-adevăr, în corul din spatele altarului, Dominic se afla în picioare. Privea fix tabernacolul. Avea o mână sprijinită pe un pupitru iar cealaltă așezată pe piept.
Don Bosco s-a apropiat și l-a strigat. Dar Dominic nu s-a mișcat. L-a prins cu delicatețe de braț și l-a scuturat. Dominic liniștit s-a întors spre el și l-a întrebat:
- O, Liturghia s-a sfârșit deja?
- Vezi, i-a spus don Bosco arătându-i ceasul, deja este ora două după-amiaza.
Dominic s-a zăpăcit, a roșit din cauza acelei mari întârzieri, iar apoi și-a cerut iertare.
- Acum du-te la masă, i-a zis scurt don Bosco. Dacă te întreabă colegii unde ai fost să le spui că ai avut de făcut un comision pentru mine.