SFINȚII 

Dominic Savio
Bosco Teresio

achizitionare: 29.08.2003; sursa: Editura Presa Bună

Inapoi la cuprins Camillo Cavio din Tortona

Venise de la Tortona un băiat de 14 ani. Era palid la față ca unul ce fusese multă vreme bolnav. Acum era rezemat de portic și privea. Vedea atâta veselie în jurul său, tineri care alergau și râdeau și, cu toate acestea, el privea posomorât.

Câte unul îl atingea în treacăt și apoi întreba vreun coleg:

- Cine-i acela?

- Nu știu. Se spune că vine de la Tortona și că este tare priceput la pictură și sculptură. Se pare c-a fost trimis la Torino pe cheltuiala municipiului pentru a-și continua studiile în arte...

Dominic l-a văzut și imediat s-a apropiat de el.

- Salve! Nu cunoști pe nimeni aici, nu-i așa?

- Nu, nu cunosc chiar pe nimeni, dar îmi place să privesc cum se joacă alții.

- Eu sunt Dominic Savio, dar tu cum te numești?

- Cavio Camillo. Vin din Tortona.

- Mi se pare că ești melancolic. Lasă acum nostalgia pe care o simți după casa ta. Aceasta i se întâmplă fiecăruia, dar va trece.

- Situația mea e deosebită, deoarece am fost foarte bolnav. Am avut o boală grea de inimă care m-a dus în pragul morții, iar acum nu sunt încă vindecat.

- Dar vrei să te vindeci, nu?

- Nu, a răspuns serios copilul. Doresc să fac numai voia lui Dumnezeu.

Dominic l-a fixat cu mirare. A simțit o mare bucurie. Acest Camillo era un băiat minunat și va deveni un prieten strălucit al Societății Imaculatei. I-a vorbit cu entuziasm despre aceasta și i-a propus să vină și el la prima întâlnire.

- Este interesant ceea ce-mi spui, a răspuns Camillo, dar pentru a deveni unul dintre voi, ce trebuie să fac?

- Îți spun în două cuvinte. Noi vrem să devenim sfinți și facem ca sfințenia să consiste în a fi mereu veseli, în a ne face bine datoriile și în a face bine altora.

Camillo a devenit un membru plin de entuziasm în Societatea Imaculatei, iar cu Dominic a legat cu el o prietenie strânsă.

Dar abia au trecut două luni de la venirea sa, când sănătatea a început rapid a se înrăutăți. Boala de inimă de care a suferit la Tortona a revenit în mod îngrijorător. Medicii l-au consultat, și dădeau din cap: nu mai erau mari speranțe. Camillo n-a mai ieșit din infirmerie.

În pauze, Dominic mergea să-i țină tovărășie. Vorbeau împreună despre Paradis. Când s-a părut că moartea se apropie în mod iminent, Dominic a cerut ca el să-l vegheze, dar pentru că nici starea sănătății lui nu era prea bună, nu i s-a permis.

În seara zilei de 30 decembrie, don Bosco l-a chemat și i-a spus că prietenul lui, Camillo, s-a stins din viață. Dominic a urcat să-l vadă pentru ultima dată. Era întins pe pătucul lui alb, palid ca ceara, dar cu o față serioasă și maiestuoasă. Dominic a plâns și a murmurat: "Adio, Camillo. Sunt sigur că ești în ceruri și-mi pregătești acolo un loc și pentru mine. Eu îți voi fi mereu prieten și atâta vreme cât Domnul îmi va permite, mă voi ruga mereu pentru tine".

Au fost momente de adâncă tristețe pentru Societatea Imaculatei. Toți s-au împărtășit pentru Camillo și s-au rugat.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire