SFÂNTA SCRIPTURĂ

Nr. 122, 08.03.2006
Scrisoarea sfântul Paul către Romani - învăţătura creştină adresată Occidentului

S-a spus, pe bună dreptate, că o dată cu scrisoarea sfântului Paul adresată romanilor Biserica creştină s-a prezentat pentru prima oară lumii occidentale în scris şi cu această ocazie începe lunga cale de cunoaştere, de apropiere, dar şi de conflict între două sisteme de percepţie ale lumii: cel filosofic şi păgân, bazat pe concepte, pe idei şi pe idoli şi cel creştin, bazat pe întruparea Omului-Dumnezeu, Isus Cristos. În paginile scripturistice ale Scrisorii către Romani, sfântul Paul doreşte să indice care este viziunea creştină şi care este mesajul concret oferit de Dumnezeu în persoana Fiului său, Isus Cristos: mântuirea şi revelaţia lui Dumnezeu au fost prezente dintotdeauna în lume însă "[...] potrivit cu descoperirea misterului care a fost ascuns din timpuri veşnice, dar care a fost descoperit acum prin scrierile profetice, după porunca Dumnezeului celui veşnic" (Rom 16,25b-26).

Autorul acestei scrisori este sfântul Paul, care în jurul anului 58 d.C., aflându-se la Corint în cea de a treia călătorie misionară, scrie membrilor comunităţii creştine din Roma, comunitate mixtă, adică formată atât din iudei, cât şi din păgâni convertiţi. Limba greacă în care a fost scrisă această scrisoare este cea specifică sfântului Paul, iar acest fapt se poate observa foarte bine din stilul caracteristic al expresiilor concise, precise şi la subiect.

În ceea ce priveşte viitoarea analiză scripturistică a textului scrisorii, atât în forma sa de expunere, cât şi în forma de abordare a subiectelor propuse de această, ne vom folosi de structurare prezentată de lectura sa. Scrisoare începu cu un prolog (cf. Rom 1,1-15) şi imediat se trece la prima parte, cea dogmatică în care se subliniază tema principală: evanghelia mântuirii (cf. Rom 1,16-11,36). Această lungă expunere îi invită pe cititorii săi să acorde o deosebită atenţie modul prin care Dumnezeu a dorit să mântuiască lumea şi, de asemenea, faptului că numai răspunzând prin credinţă omul obţine iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. Tot în această parte sfântul Paul mai abordează şi ale subiecte specifice cum ar fi: trecerea de la păcat la mântuire prin credinţă (cf. Rom 1,18-4,25), trecerea de la moarte la viaţă (cf. Rom 5,1-6,23), trecerea de la Lege la Duh (cf. Rom 7,1-8,39) şi planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israelului (cf. Rom 9,1-11,36). Cea de a doua parte a scrisorii conţine o expunere morală în care sfântul Paul se concertează şi le explică creştinilor modul în care trebuie folosite corect carismele Bisericii şi că modalitatea justă de trăire a credinţei este cea a exemplului lui Isus Cristos (cf. Rom 12,1-15,13). Scrisoarea se încheie cu un epilog în care sfântul Paul îşi exprimă şi le explică cititorilor săi care este misiunea sa de apostol şi intenţia sa de a merge la Roma, iar de acolo mai departe în Spania.

Substratul teologic al scrisorii sfântului Paul către romani are drept scop aducerea în centrul atenţiei credincioşilor, indiferent din ce ambient sau din ce credinţă provin, a mesajului evangheliei. Sfântul Paul fructifică experienţa proprie a fiecărui creştin în parte şi le propune drept model viaţa şi moartea Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, Mântuitorul fiecărui om în parte. Deoarece evanghelia se adresează tuturor, aceia care ştiu să-şi deschidă inima la mesajul ei şi acceptă prin credinţă vestea cea bună a răscumpărării, găsesc calea mântuirii. De asemenea, sfântul Paul vorbeşte despre intuiţia creştină a liberului arbitru şi al cunoaşterii lui Dumnezeu prin intermediul creaţiei: totuşi oamenii fiind urmaşii lui Adam sunt înclinaţi spre păcate, iar singura cale de mântuire are ca bază cuvântul şi persoana lui Isus Cristos. În aceeaşi ordine de idei, sfântul Paul pare preocupat în această scrisoare de destinul poporului său, deoarece prin refuzarea lui Isus Cristos, Israel şi fiecare membru în parte a poporului ales se autoexclud de la mântuire. Numai acceptarea evangheliei şi a învăţăturii sale îl poate justifica pe om! Ca o a concluzie teologică şi morală a acestei scrisori, sfântul Paul îi invită pe cititori să devină atenţi la şoaptele Duhului Sfânt în conformitate cu carismele pe care l-au primit şi, de asemenea, să devină solidari cu membri comunităţi din care fac parte, urmând principiul prin care se spune că aproapele este întotdeauna cel mai mare şi mai important decât viaţa proprie.

În săptămânile care urmează să ne lăsăm inimile deschise către masajul scripturistic al Scrisorii către Romani şi prin lectura textului şi disponibilitatea interioară să-i dăm spaţiu lui Dumnezeu în viaţa de zi cu zi a familiilor noastre creştine.

fr. Iosif Bisoc, OFMConv.