SFÂNTA SCRIPTURĂ

DIN CĂRŢILE NOULUI TESTAMENT

A MURIT - A FOST ÎNMORMÂNTAT - A ÎNVIAT

78. Isus merge de Paşti la Ierusalim

Cu puţine zile înainte de sărbătoarea Paştelui, Isus le-a zis celor doisprezece apostoli: «Mergem acum la Ierusalim. Acolo voi fi dat pe mâna marilor preoţi şi a cărturarilor. Ei mă vor osândi la moarte şi mă vor preda romanilor. Aceia mă vor batjocori, mă vor scuipa, mă vor biciui şi mă vor ucide. Dar după trei zile voi învia» (Marcu 10, 32-34).

Când au ajuns în apropierea oraşului, Isus a trimis doi ucenici înainte: «Mergeţi în sat. Acolo veţi vedea un măgăruş pe care nu a călărit încă nimeni. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l la mine. Dacă cineva vă întreabă: 'Ce faceţi aici?', atunci spuneţi: 'Domnul are nevoie de măgăruş şi îl va da înapoi curând'». Cei doi s-au dus în sat. Au găsit toate aşa cum spusese Isus. Au dus măgăruşul la Isus.

Isus a mers călare pe măgăruş, până la Ierusalim. Oamenii care erau cu ei pe drum şi-au întins hainele ca pe un covor de preţ în faţa lui. Au rupt ramuri din tufe şi le-au aşezat pe drum. Mulţimea care mergea cu Isus striga tare: «Osana! Să fie lăudat! El vine în numele lui Dumnezeu. Slăvită să fie împărăţia părintelui nostru David! Astăzi ea se înfăptuieşte. Osana în înaltul cerului!» (Marcu 11, 1-10).

79. Ucenicul Iuda îşi trădează Stăpânul

Cu două zile înainte de sărbătoarea Paştelui, s-au adunat marii preoţi şi cărturarii. Ei căutau un prilej de a-l prinde prin vicleşug pe Isus, de a-l aresta şi de a-l omorî. Ei şi-au spus unul altuia: «Nu trebuie să se întâmple la Sărbătoare, căci atunci s-ar putea răscula oamenii».

Unul dintre cei doisprezece apostoli, Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţi şi le-a spus: «Eu sunt gata să-l dau pe Isus pe mâna voastră». Le-a plăcut să audă aceasta şi i-au promis o răsplată - treizeci de arginţi. De atunci Iuda căuta o ocazie prielnică pentru a-l vinde pe Isus (Marcu 14, 1-2.10-11).

80. Cina de pe urmă - sau Cina cea de Taină

În ziua în care iudeii tăiau mielul de Paşti, Isus a spus lui Petru şi lui Ioan: «Mergeţi în oraş. Acolo veţi întâlni un bărbat care duce un ulcior cu apă. Urmaţi-l până intră într-o casă. întrebaţi-l pe stăpânul acelei case în numele meu: 'Unde este o încăpere în care aş putea să cinez cu ucenicii mei?'. El vă va arăta o cameră». Cei doi s-au dus şi au găsit toate aşa cum le spusese Isus. Au pregătit ospăţul pascal.

Seara, Isus s-a aşezat cu apostolii săi la masă. El a zis: «Mi-a fost foarte dor ca înaintea pătimirii mele să mănânc cu voi acest ospăţ de Paşti. Vă spun: nu-l voi mai mânca, până când nu va veni împărăţia lui Dumnezeu». El a luat pâinea, a mulţumit, a frânt-o, a în-tins-o ucenicilor şi a spus: «Luaţi şi mâncaţi din aceasta toţi: acesta este Trupul meu, care va fi dat pentru voi».

Tot astfel, după masă, a luat potirul, a mulţumit iarăşi, l-a întins ucenicilor săi şi a spus: «Luaţi şi beţi din acesta toţi! Acesta este potirul noului şi veşnicului Legământ, Sângele meu, care va fi vărsat pentru voi toţi întru iertarea păcatelor. Faceţi aceasta în amintirea mea» (Luca 22, 7-20).

81. Semnul distinctiv al ucenicilor lui Isus

După cină, Isus le-a arătat ucenicilor săi cum îi iubeşte El şi cum trebuie să se iubească ei unii pe alţii. Isus s-a ridicat şi şi-a legat un ştergar la brâu. Apoi a umplut un vas cu apă şi a început să spele picioarele ucenicilor săi. Simon Petru nu a vrut să primească acest serviciu. El a protestat: «Tu, Doamne, vrei să-mi speli mie picioarele?». Isus i-a răspuns: «Vei înţelege mai târziu ce îţi fac Eu astăzi». Petru s-a împotrivit: «Niciodată nu îmi vei spăla Tu picioarele!». Dar Isus a zis: «Dacă Eu nu-ţi fac acest serviciu, Tu nu eşti al meu». Atunci Petru a spus: «Doamne, atunci nu-mi spăla numai picioarele, ci şi mâinile şi capul!».

Mai târziu, când Isus s-a aşezat din nou la masă, a zis: «Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? Voi mă numiţi Învăţător şi Domn, şi aveţi dreptate. Eu sunt Domnul şi Învăţătorul vostru. Aşa cum Eu v-am spălat picioarele, aşa să slujiţi şi voi unul altuia şi să vă spălaţi unii altora picioarele. Eu v-am dat un exemplu. Iubiţi-vă unul pe altul. Aşa cum Eu v-am iubit pe voi, aşa să vă iubiţi unul pe altul. Acesta să fie semnul vostru distinctiv: dacă vă iubiţi astfel unul pe altul, oricine va vedea că voi sunteţi ucenicii mei. Cea mai mare dragoste o are acela care moare pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii mei. Faceţi ceea ce vă poruncesc».

Isus a mai zis: «Nu voi mai fi mult timp cu voi. Dar nu vă fie teamă. Credeţi în Dumnezeu şi credeţi în mine. Eu mă duc la Tatăl. Vă pregătesc un loc la El. Apoi mă voi întoarce şi vă voi lua la mine. Veţi fi pentru totdeauna cu mine. Îl voi ruga pe Tatăl să vă trimită un ajutor puternic, pe Duhul Sfânt. El este Duhul Adevărului. El vă va aduce aminte de toate câte vi le-am spus Eu» (Ioan 13-15).

82. Isus se roagă pe muntele Măslinilor

După cină, Isus s-a dus într-o grădină pe muntele Măslinilor. Ucenicii săi au mers cu El. Când au ajuns acolo, Isus le-a spus: «Rugaţi-vă ca să rămâneţi tari în ispită!». Apoi Isus a intrat în grădină, El singur. Acolo a îngenuncheat şi s-a rugat: «Tată, dacă Tu vrei, poţi să mă cruţi de suferinţă şi moarte. Dar voinţa ta să se împlinească, nu a mea».

În frica sa de moarte, Isus s-a rugat atât de stăruitor, încât sudoarea sa era ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. În sfârşit, s-a ridicat şi s-a întors la ucenicii săi. Ei dormeau, căci frica şi îngrijorarea îi copleşiseră. Isus le-a zis: «Cum puteţi să dormiţi? Treziţi-vă şi rugaţi-vă ca să vă puteţi împotrivi încercărilor ce vor veni!».

Pe când Isus mai vorbea cu ucenicii săi, nişte oameni au pătruns în grădină. Iuda Iscarioteanul era în fruntea lor. El s-a dus către Isus şi a vrut să-i dea o sărutare în semn de salut. Isus a întrebat: «Iuda, vrei să mă trădezi cu această sărutare?». Când ucenicii au înţeles că oamenii aceia voiau să-l aresteze şi să-l ia cu ei pe Isus, au întrebat: «Doamne, să te apărăm?». Unul dintre ei şi-a scos sabia şi i-a tăiat unui servitor al Marelui Preot urechea dreaptă. Isus însă i-a oprit: «Încetaţi!». El a atins urechea celui rănit şi l-a vindecat. Apoi a spus oamenilor înarmaţi: «Aţi adus cu voi săbii şi ciomege ca să mă prindeţi. Nu am fost zi de zi la voi în Templu? De ce nu aţi îndrăznit să faceţi acolo ceva împotriva mea? Dar acum a sosit ceasul vostru; acum întunericul are puterea» (Luca 22, 39-53).

83. Petru îşi tăgăduieşte Stăpânul

Ceata de oameni înarmaţi l-a prins pe Isus şi l-a dus în casa Marelui Preot. Petru a aşteptat un timp, apoi s-a dus după ei. În curte ardea un foc şi Petru s-a aşezat lângă cei care se încălzeau în jurul focului. O slujnică l-a văzut pe Petru şi l-a recunoscut: «Şi tu eşti dintre cei care ţin cu Isus?». Petru, însă, a tăgăduit şi a spus: «Nu-l cunosc». Curând după aceasta, l-a recunoscut altcineva: «Tu eşti dintre ucenicii lui Isus!». Petru a tăgăduit din nou: «Nu, nicidecum!».

După un ceas, a spus un al treilea: «Tu ai fost împreună cu el; şi tu eşti de fel din Galileea!». Petru a susţinut cu tărie: «Nu ştiu despre ce vorbeşti». În clipa aceea a cântat un cocoş. Atunci Petru şi-a amintit că Isus îi spusese: «Înainte de a cânta dimineaţa cocoşul, mă vei tăgădui de trei ori». Petru s-a ridicat şi a ieşit afară. A plâns amarnic (Luca 22, 54-62).

84. Isus în faţa Marelui Sfat

Dimineaţa s-au adunat bătrânii poporului, mai marii preoţilor şi învăţaţii legii. Au pus să fie adus Isus şi i-au cerut: «Dacă tu eşti Mântuitorul pe care Dumnezeu l-a promis poporului său, atunci spune-ne!». Isus a răspuns: «Chiar dacă v-o spun, voi tot nu mă veţi crede. Iar dacă Eu vă întreb, voi nu-mi veţi răspunde. Dar de acum înainte Fiul Omului va şedea la dreapta lui Dumnezeu». Atunci ei l-au întrebat: «Deci Tu eşti Fiul lui Dumnezeu?». Isus a răspuns: «Chiar voi o spuneţi: Eu sunt». Toţi au strigat atunci: «Nu avem nevoie de martori împotriva lui. Noi toţi am auzit ce a spus» (Luca 22, 66-71).

85. Judecata în faţa lui Pilat

Conducătorii poporului l-au dus pe Isus la guvernatorul roman Ponţiu Pilat. Ei l-au acuzat: «Aţâţă poporul! Pretinde că el ar fi Mântuitorul, Regele!». Pilat l-a întrebat pe Isus: «Eşti tu rege?». Isus i-a răspuns: «Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Altfel slujitorii mei ar lupta pentru mine. Eu sunt rege şi am venit în lume ca să dau mărturie pentru Adevăr. Oricine ţine la Adevăr aude ce spun Eu». Atunci Pilat a întrebat: «Ce este Adevărul?».

Acelora care îl acuzau pe Isus, Pilat le-a spus: «Eu nu găsesc nici un motiv ca să-l declar vinovat. În fiecare an, de sărbătoarea Paştelui, vă eliberez pe unul dintre cei închişi. Vreţi ca de acest Paşte să-i dau drumul regelui iudeilor?». Atunci ei au strigat: «Nu pe Isus! Eliberează-l pe Baraba!». Baraba era un tâlhar. Deci Pilat l-a eliberat pe Baraba şi a poruncit ca Isus să fie biciuit. Soldaţii au împletit o coroană de spini şi i-au apăsat-o pe cap. I-au pus o mantie roşie pe umeri şi şi-au bătut joc de El: «Te salutăm, rege al iudeilor!». Şi îl loveau peste faţă.

Pilat l-a dus pe Isus afară la acuzatorii lui şi a spus: «Iată omul!». Ei însă au strigat: «Să fie răstignit!». Pilat a zis: «Atunci luaţi-l voi şi răstigniţi-l! Eu nu găsesc nici un motiv pentru a-l osândi». Dar ei s-au împotrivit: «Noi avem o lege după care el trebuie să moară. Doar el însuşi a spus despre sine că este Fiul lui Dumnezeu». Atât au insistat pe lângă Pilat, încât acestuia i s-a făcut frică şi l-a condamnat pe Isus la moartea pe cruce (Ioan 18, 28 - 19, 16).

86. Isus moare pe cruce

Isus şi-a purtat crucea până în afara oraşului, pe un deal care se cheamă Golgota. Acolo l-au pironit pe cruce. Cu El au fost executaţi doi răufăcători. Crucile lor stăteau la stânga şi la dreapta crucii lui Isus. Pilat a pus să fie fixată o inscripţie pe crucea lui Isus: «Acesta este Isus din Nazaret, Regele iudeilor». Mai marii preoţilor s-au supărat pentru aceasta şi i-au spus lui Pilat: «Schimbă inscripţia şi scrie: 'El a pretins că este regele iudeilor'». Dar Pilat a refuzat: «Ceea ce am scris rămâne scris».

Lângă crucea lui Isus stăteau patru femei: mama sa, sora mamei sale, soţia lui Cleofa şi Maria din Magdala. Ucenicul pe care îl iubea Isus stătea lângă mama lui. Când Isus i-a văzut, i-a spus mamei sale: «El este de acum înainte fiul tău». Ucenicului i-a zis: «Ea este de acum înainte mama ta». De atunci, ucenicul a luat-o pe Maria la sine şi a avut grijă de ea.

Isus ştia că împlinise toate. A spus: «Totul s-a săvârşit!». Apoi a lăsat capul în jos şi a murit (Ioan 19, 17-30).

87. Isus este înmormântat

Iosif din Arimateea era un om influent. El făcea parte din Marele Sfat al iudeilor, dar aştepta şi el să vină împărăţia lui Dumnezeu. El s-a dus seara la Pilat şi l-a rugat: «Îngăduie-mi să iau jos de pe cruce trupul lui Isus şi să-l înmormântez». Pilat i-a dat voie lui losif să înmormânteze trupul lui Isus. Iosif a cumpărat o pânză de in, a luat de pe cruce trupul lui Isus, l-a înfăşurat în pânză şi l-a aşezat într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare în faţa intrării în mormânt. Două femei, Maria din Magdala şi Maria, mama lui Ioset, priveau ce face şi au văzut unde a aşezat trupul lui Isus (Marcu 15, 42-47).

88. Mesajul îngerului

După ce a trecut sâmbăta, Maria din Magdala, Maria, mama lui lacob, şi Salome au cumpărat ulei aromat. Voiau să meargă la mormânt ca să ungă trupul lui Isus. Dis-de-dimineaţă, la răsăritul soarelui, au ajuns la mormânt. Pe drum se întrebau una pe alta: «Cine ne va da la o parte piatra de la intrarea în mormânt?».

Când au ajuns la mormânt, ele au văzut că piatra fusese dată la o parte. Femeile au intrat în mormânt şi au văzut, şezând în partea dreaptă, un bărbat în haine albe. Atunci ele s-au speriat foarte tare. Îngerul, însă, le-a zis: «Nu vă speriaţi! Voi îl căutaţi pe Isus din Nazaret, care a murit pe cruce. Nu este aici. A înviat. Priviţi, în locul acesta a zăcut trupul său. Duceţi-vă înapoi şi spuneţi ucenicilor lui, şi mai ales lui Petru, că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea, aşa cum v-a spus El». Atunci femeile s-au întors şi au fugit de la mormânt, pline de nelinişte şi spaimă. Nu au povestit nimănui despre aceasta, căci se temeau (Marcu 16, l-8).

89. Doi ucenici îl întâlnesc pe Cel înviat

În aceeaşi zi, doi ucenici se aflau pe drum. Ei mergeau de la Ierusalim la Emaus. Pe drum vorbeau despre tot ce se întâmplase în Ierusalim. Atunci a venit Isus şi a mers cu ei. Dar cei doi nu l-au recunoscut. El i-a întrebat: «Despre ce vorbiţi?». Cei doi s-au oprit plini de tristeţe. Unul dintre ei, Cleofa, a întrebat: «Chiar nu ştii ce s-a întâmplat în Ierusalim?». Străinul a răspuns: «Ce vrei să spui?».

Cei doi ucenici au povestit: «Vorbim despre Isus din Nazaret. El era un profet. Vorbea şi făptuia cu putere în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. El a fost condamnat la moarte şi executat. Noi sperasem că El este Mântuitorul. Şi acum, iată, este deja a treia zi de când s-au întâmplat toate acestea. Astăzi, în zori, câteva femei din cercul ucenicilor s-au dus la mormânt. Ele nu i-au găsit trupul. Susţin că ar fi văzut un înger şi ar fi aflat de la trimisul lui Dumnezeu că Isus trăieşte. După aceasta, câţiva ucenici s-au dus la mormânt. Ei au găsit toate aşa cum povestiseră femeile. Pe Isus, însă, nu l-au văzut».

Atunci străinul le-a spus celor doi ucenici: «Voi nu înţelegeţi ce se întâmplă? Nu puteţi avea încredere în cuvântul profeţilor? Mesia trebuia să pătimească toate acestea, de aceea Dumnezeu îi dă slavă, putere şi viaţă». Şi El le-a explicat ce stătea scris în Sfintele Scripturi despre Mesia. În sfârşit, cei trei drumeţi au ajuns în satul Emaus. Isus s-a făcut că vrea să meargă mai departe. Atunci cei doi ucenici au insistat pe lângă El: «Rămâi cu noi! Se face seară. Ziua se sfârşeşte».

Isus a intrat cu ei în casă şi a rămas cu ei. Mai târziu, când stăteau la masă, a luat pâinea. A rostit binecuvântarea, a frânt pâinea şi le-a dat-o. Atunci celor doi li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut pe Domnul. Dar după aceea nu l-au mai văzut. Cei doi şi-au spus unul altuia: «Nu ne ardea oare inima când El ne lămurea cuvântul lui Dumnezeu?».

Încă în aceeaşi noapte, cei doi ucenici au pornit înapoi spre Ierusalim. Acolo erau adunaţi cei unsprezece apostoli cu mulţi ucenici. Ei au spus celor doi: «Este adevărat! Domnul a înviat! S-a întâlnit cu Petru». Atunci cei doi au povestit ce li se întâmplase în drumul spre Emaus şi cum l-au recunoscut pe Isus când a frânt pâinea pentru ei (Luca 24, 13-35).

90. Întâlnirea din Ierusalim

Ucenicii erau adunaţi în Ierusalim. Ei se temeau şi de aceea încuiaseră toate uşile. Deodată, Isus a fost cu ei şi le-a spus: «Pacea să fie cu voi!». Apoi le-a arătat rănile de la mâini. Când ucenicii l-au recunoscut pe Domnul lor, s-au bucurat. Isus le-a spus a doua oară: «Pacea să fie cu voi! Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit Eu pe voi». El le-a mai zis: «Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cui veţi ierta păcatele, le vor fi iertate de Dumnezeu. Cui nu le veţi ierta, nu le vor fi iertate» (Ioan 20, 19-23).

91. Domnul îşi trimite vestitori la toate popoarele

Cei unsprezece apostoli s-au dus în Galileea, pe muntele unde le spusese Domnul să vină. Acolo l-au văzut pe Isus. Ei au căzut la picioarele lui. Dar unii se mai îndoiau de El. Isus s-a apropiat de ei şi le-a spus: «Tatăl mi-a dat toată puterea - în cer şi pe pământ. Cu această putere vă trimit Eu pe voi. Mergeţi la toate popoarele. Faceţi din toţi oamenii ucenicii mei. Botezaţi-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Învăţaţi-i şi spuneţi-le totul ca ei să poată trăi aşa cum v-am arătat Eu vouă. Puteţi fi siguri: Eu nu vă voi lăsa singuri. Rămân cu voi până la sfârşitul lumii» (Matei 28, 16-20).