SFÂNTA SCRIPTURĂ

DIN CĂRŢILE NOULUI TESTAMENT

ISUS ÎNVAŢĂ: DESPRE VIAŢA CU DUMNEZEU ŞI CU OAMENII

68. Cui dăruieşte Dumnezeu viaţă veşnică?

Un om care cunoştea bine învăţăturile date de Moise a vrut să-l pună la încercare pe Isus. L-a întrebat: «Ce trebuie să fac pentru a dobândi viaţa veşnică?». La rândul lui, Isus l-a întrebat: «Ce stă scris despre aceasta în Sfânta Scriptură?». Învăţătorul a răspuns: «Să-l iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din toate puterile tale. Şi: iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi». «Aşa este, a spus Isus. Dacă împlineşti acestea, vei dobândi viaţa veşnică». Dar învăţătorul legii nu s-a arătat mulţumit cu atât. El a întrebat: «Cine este aproapele meu?».

Atunci Isus a povestit: «Un om mergea de la Ierusalim la Ierihon. Pe drum a fost atacat de bandiţi. Ei i-au luat tot, l-au bătut şi l-au lăsat aproape mort. Pe acelaşi drum a venit şi un preot. El a văzut rănitul şi a mers mai departe. A trecut pe acolo şi un levit, l-a văzut şi nu s-a oprit. În sfârşit, a venit şi un om din Samaria - un străin. El a văzut rănitul şi i s-a făcut milă. S-a apropiat de el, i-a spălat rănile şi i le-a pansat. Apoi l-a aşezat pe animalul său şi l-a dus la un han. Acolo s-a ocupat de el. Înainte de a-şi continua drumul, a doua zi dimineaţa, i-a dat hangiului bani şi i-a zis: 'Ai grijă de rănit! Dacă cheltuieşti mai mult cu el, îţi voi plăti când voi trece pe aici la întoarcere'».

Isus l-a întrebat pe învăţat: «Ce părere ai? Care dintre cei trei s-a purtat ca aproapele acelui om?». Învăţatul a răspuns: «Acela care a fost milostiv». Isus i-a zis: «Du-te şi fă ca el» (Luca 10, 25-37).

69. Pe cine va primi Dumnezeu în împărăţia sa?

Isus a spus odată: «Când Fiul Omului va veni din nou, el va aduna toate popoarele, îi va judeca pe oameni şi îi va despărţi aşa cum păstorul desparte oile de capre. Pe unii îi va aduna de-a dreapta sa, iar pe ceilalţi de-a stânga sa.

Celor care stau la dreapta le va spune: 'Veniţi încoace! Tatăl vă binecuvântează. Voi veţi trăi în împărăţia lui; ea a fost pregătită de la început pentru voi. Deoarece când am fost flămând, voi mi-aţi dat de mâncare. Când am fost însetat, voi mi-aţi dat să beau. Când nu aveam patrie şi nici adăpost, voi m-aţi primit. Când am fost gol, voi mi-aţi dat îmbrăcăminte. Când am fost în închisoare, voi aţi venit la mine'. Atunci, toţi cei care stau de-a dreapta vor întreba: 'Doamne, când am făcut noi toate acestea?'. El le va răspunde: 'Vă spun: ce aţi făcut pentru unul dintre cei mai mici fraţi ai mei, pentru mine aţi făcut'.

Acelora care stau de-a stânga le va spune: 'Ce nu aţi făcut pentru unul din cei mai mici fraţi ai mei, mie nu mi-aţi făcut'» (Matei 25, 31-45).

70. Despre greşeala unui ţăran bogat

Isus le atrăgea atenţia tuturor celor care erau cu El: «Băgaţi de seamă şi feriţi-vă să nu ajungeţi lacomi! Căci nici un bogătaş nu-şi poate asigura el însuşi viaţa». Şi le-a spus o poveste: «Ogoarele unui om bogat au dat recoltă îmbelşugată. El se gândea: 'Ce să fac cu ea?'. Nu ştia unde să pună atâta grâu. În sfârşit, i-a venit o idee. Şi-a zis: 'Îmi voi dărâma hambarele şi voi construi altele mai mari. Acolo voi pune grâul şi toate celelalte provizii. Atunci pot să fiu sigur şi să-mi spun: Acum nu mai trebuie să duc grijă de nimic. Aceste provizii ajung pentru mulţi ani. Nu mai trebuie să muncesc. Pot să mănânc, să beau şi să mă bucur de viaţă'. Dumnezeu însă i-a spus acelui om: 'Om fără minte! Chiar în noaptea aceasta vei muri. La ce-ţi folosesc atunci proviziile?'». Isus a zis: «Aşa se întâmplă cu toţi oamenii care îşi adună bogăţii pentru sine, dar nu se îmbogăţesc în faţa lui Dumnezeu» (Luca 12, 15-21).

71. Despre oaia pierdută

Mulţi vameşi şi păcătoşi au venit la Isus. Ei îl ascultau. Fariseii şi învăţaţii legii erau supăraţi de aceasta şi au zis: «Are de-a face cu păcătoşii! Ba mai şi mănâncă împreună cu ei!».

Atunci Isus le-a spus o poveste. A zis: «Închipuiţi-vă un om care are o sută de oi. Dacă se rătăceşte o oaie, nu va lăsa el pe câmp pe cele nouăzeci şi nouă şi o va căuta pe cea pierdută până când o va găsi? Când o găseşte, se bucură. O aduce înapoi pe umeri. Apoi, când ajunge acasă, le spune prietenilor şi vecinilor: 'Bucuraţi-vă cu mine! Oaia mea era pierdută şi am găsit-o!'». Isus a spus: «Aşa este în cer, la Dumnezeu. El se bucură pentru fiecare păcătos care îşi schimbă viaţa» (Luca 15, l-7).

72. Despre Păstorul cel bun

Isus a zis: «Eu sunt Păstorul cel bun. Un păstor bun este gata să moară pentru oile sale. Un păstor care lucrează numai pentru plată fuge atunci când vede lupul venind. Astfel, lupul poate să sfâşie oile şi să risipească turma. El fuge fiindcă ţine numai la plată şi nu la oi. Eu sunt Păstorul cel bun. Cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine. Eu sunt gata să mor pentru oile mele».

Iudeii care au auzit aceste cuvinte ziceau unii către alţii: «Un duh rău vorbeşte din el. Nu ştie ce spune!». Alţii se gândeau: «Un îndrăcit nu ar vorbi aşa cum vorbeşte el. Cum poate un duh rău să vindece bolnavi?» (Ioan 10, 11-14; 19-21).

73. Despre un tată şi cei doi fii ai săi

Isus a povestit: «Un om avea doi fii. Cel mic a zis: 'Tată, dă-mi partea mea de moştenire!'. Atunci tatăl şi-a împărţit averea. Cel mai tânăr a luat tot ce primise şi a plecat în străinătate. El voia să guste viaţa din plin şi şi-a cheltuit toţi banii fără socoteală. După ce a risipit totul, a venit o foamete mare. Tânărului îi mergea tare rău. El s-a dus la un ţăran şi i-a cerut de lucru. Acesta l-a trimis la câmp să-i păzească porcii, îi era foame şi ar fi mâncat bucuros ceea ce primeau porcii. Dar nimeni nu-i dădea. Atunci s-a gândit şi şi-a zis: 'Tatăl meu are mulţi lucrători. Ei au mâncare îndeajuns. În loc să mor aici de foame, vreau să mă întorc la tatăl meu. Îi voi spune: Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta. Lasă-mă să lucrez pentru tine ca argat'.

Tatăl l-a văzut de departe venind. I-a fost milă de fiul său, i-a alergat în întâmpinare şi l-a îmbrăţişat. Fiul i-a spus: 'Tată, am păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ta. De aceea nu mai merit să fiu fiul tău'. Dar tatăl i-a spus: 'Trebuie să dau o petrecere şi să ne veselim. Fiul meu era mort, iar acum trăieşte. Era pierdut, iar acum s-a întors acasă'.

Când fiul cel mare a venit de la câmp, a auzit muzică şi veselie mare. A întrebat pe o slugă: 'Ce înseamnă aceasta?'. Sluga i-a răspuns: 'Fratele tău s-a întors acasă. Tatăl tău dă o petrecere de bucurie că şi-a redobândit fiul'. Atunci fiul cel mare s-a mâniat. N-a vrut să intre în casă. Tatăl său a venit afară la el şi a vrut să-i explice totul. Dar fiul i-a reproşat tatălui: 'În toţi aceşti ani eu am lucrat pentru tine. Cu toate acestea nici măcar o singură dată nu mi-ai dat un ied ca să-mi pot chema prietenii la o petrecere'. Tatăl i-a răspuns: 'Tu eşti fiul meu. Eşti mereu cu mine. Tot ce am este şi al tău. Dar astăzi nu putem decât să ne veselim şi să petrecem. Căci fratele tău era mort, iar acum trăieşte. Era pierdut, iar acum s-a întors acasă» (Luca 15, 11-32).

74. Cerşetorul şi bogătaşul

A fost odată un om bogat. El purta cele mai de preţ haine şi avea tot ce îşi dorea. În faţa porţii sale zăcea un sărac numit Lazăr. Lazăr era într-o stare jalnică. Tot trupul îi era plin de bube. Era aşa de flămând încât ar fi mâncat bucuros firimiturile care cădeau de pe masa omului bogat. Câinii vagabonzi veneau şi îi lingeau rănile.

Când Lazăr a murit, a venit un înger şi l-a dus la Abraham, în cer. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. În lăcaşul morţilor suferea chinuri mari. Când a privit în sus, l-a văzut pe Abraham. L-a văzut şi pe Lazăr în braţele lui Abraham. Atunci el a strigat «Părinte Abraham, ai milă de mine! Trimite-l aici pe Lazăr să-şi înmoaie degetul în apă şi să-mi răcorească limba. Sufăr cumplit în acest foc». Dar Abraham i-a răspuns: «Adu-ţi aminte! În toată viaţa ta ai avut tot ce ţi-ai dorit. Lazăr - dimpotrivă. De aceea el este acum mângâiat. Între noi şi voi este o prăpastie adâncă. Nimeni de aici nu poate să vină la voi, sau de la voi la noi».

Atunci bogatul s-a rugat: «Părinte, te rog, trimite-l pe Lazăr în casa tatălui meu. Să îi avertizeze pe cei cinci fraţi ai mei, ca să nu ajungă şi ei în acest loc de chin». Abraham a răspuns: «Ei au învăţăturile lui Moise şi ale profeţilor. Nu au decât să le respecte». Bogatul s-a rugat încă o dată: «Desigur, ei au învăţăturile lui Moise şi ale profeţilor, dar dacă ar veni la ei unul dintre cei morţi, ei şi-ar schimba viaţa». La aceasta, Abraham a spus: «Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu se vor lăsa convinşi nici dacă învie cineva din morţi» (Luca 16, 19-31).

75. Despre un om încrezut şi un vameş

Isus a întâlnit odată câţiva farisei. Ei socoteau că împlinesc toate poruncile lui Dumnezeu şi de aceea îi pot dispreţui pe ceilalţi oameni. Isus le-a povestit o întâmplare:

«Doi oameni au mers la Templu ca să se roage. Unul era fariseu. Celălalt era vameş. Fariseul a mers în faţă şi s-a rugat: 'Dumnezeule, îţi mulţumesc că sunt mai bun decât ceilalţi. Nu jecmănesc, nu înşel pe nimeni, sunt credincios soţiei mele şi nici nu sunt ca vameşul acesta. Postesc de două ori pe săptămână şi dau a zecea parte din veniturile mele pentru Templu'. În schimb vameşul a rămas în picioare, în spate. Şi-a plecat capul, şi-a bătut pieptul şi s-a rugat: 'Dumnezeule, sunt un păcătos. Îndură-te de mine!'». Isus a zis: «Adevăr vă spun: acest vameş s-a dus acasă iertat de Dumnezeu. Celălalt nu» (Luca 18, 9-14).

76. Un orb crede

Isus a ajuns în apropierea oraşului Ierihon. Acolo un cerşetor orb şedea pe marginea străzii. Când acesta a simţit că treceau mult mai mulţi oameni decât de obicei, a întrebat: «Ce se petrece?». I s-a spus că Isus din Nazaret a venit în oraş. Atunci orbul a început să strige: «Isuse, fiul lui David, îndură-te de mine!». Oamenii care mergeau în faţa lui Isus s-au răstit la orb: «Taci! Potoleşte-te!». Dar el a strigat şi mai tare: «Fiul lui David! Fie-ţi milă de mine!».

Isus s-a oprit şi a pus să fie adus orbul. Când acesta s-a aflat în faţa lui, Isus l-a întrebat: «Ce vrei? Ce să fac pentru tine?». Orbul a răspuns: «Doamne, aş vrea să pot vedea». Isus a zis: «Poţi să vezi. Credinţa ta te-a vindecat». Din acea clipă, orbul a putut să vadă. El mergea cu Isus şi îl lăuda pe Dumnezeu. Şi toţi ceilalţi care se aflau acolo îl lăudau pe Dumnezeu (Luca 18, 35-43).

77. Zaheu îşi schimbă viaţa

Isus trecea prin oraşul Ierihon. Acolo trăia Zaheu, mai-marele vameşilor. Era foarte bogat. Ar fi vrut să-l vadă pe Isus, dar mulţimea de oameni nu-l lăsa să treacă. Zaheu era un om mic de statură. De aceea a fugit înainte, spre un loc pe unde trebuia să treacă Isus. Acolo s-a urcat într-un copac. Când Isus a ajuns în locul acela, s-a oprit, s-a uitat în sus şi a spus: «Zahee, coboară! Astăzi vreau să rămân în casa ta».

Zaheu a coborât repede. S-a bucurat că Isus voia să-i fie oaspete, însă ceilalţi oameni care au văzut aceasta s-au indignat: «Poposeşte la un păcătos!». Zaheu i-a spus lui Isus: «Doamne, vreau să dau jumătate din averea mea săracilor. Acelora pe care i-am înşelat, le dau înapoi împătrit». Isus i-a spus: «Astăzi ai văzut, tu şi familia ta, că Dumnezeu mântuieşte. Căci Eu am venit ca să-i caut şi să-i mântuiesc pe cei care erau pierduţi» (Luca 19, 1-10).