SFÂNTA SCRIPTURĂ

DIN CĂRŢILE NOULUI TESTAMENT

DUMNEZEU SE ŢINE DE CUVÂNT: ISUS ESTE MESIA

46. El este Fiul Celui Preaînalt

Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel, ca mesager al său, la Nazaret, la o fecioară cu numele Maria. Ea era logodită cu Iosif, un bărbat din familia regelui David. Gabriel a venit la Maria şi i-a spus: «Bucură-te, Marie! Dumnezeu este cu tine. El te-a ales». Maria s-a speriat şi s-a gândit ce ar putea să însemne aceste cuvinte. Dar Gabriel a spus: «Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. El te iubeşte. Vei zămisli un copil; vei naşte un fiu. Să-i pui numele Isus. El va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt va fi numit».

Maria a întrebat: «Cum se va întâmpla aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?». Gabriel i-a răspuns: «Duhul Sfânt, puterea Celui Preaînalt, va veni peste tine. Lui Dumnezeu nimic nu-i este cu neputinţă». Atunci Maria a zis: «Eu sunt slujitoarea Domnului. Cum vrea Dumnezeu, aşa să fie cu mine» (Luca 1, 27-38).

47. Îl cheamă Emanuel - Dumnezeu este cu noi

Iosif era un bărbat drept şi evlavios. El a observat că logodnica sa, Maria, aştepta un copil. Pentru că o iubea şi nu voia să o nedreptăţească, s-a gândit să se despartă de ea fără vâlvă. Dar noaptea a văzut pe un trimis al lui Dumnezeu, un înger. Acesta i-a spus: «Iosife, fiul lui David, nu te teme. Ia-o pe Maria la tine. Copilul pe care ea îl aşteaptă este de la Duhul Sfânt. Ea va avea un fiu, iar tu să-i dai numele Isus. Căci el va împăca poporul cu Dumnezeu». Aşa s-a împlinit ce spusese profetul Isaia: «Iată, fecioara va zămisli. Ea va naşte un fiu; acestuia i se va da numele Emanuel, ceea ce înseamnă: 'Dumnezeu este cu noi'» (Matei 1).

48. Se va naşte în Betleem

În vremea aceea, la Roma domnea împăratul Augustus. El a poruncit: «Toţi oamenii care trăiesc în imperiul meu să fie trecuţi pe liste. Fiecare în localitatea din care se trage familia lui». De aceea, Iosif cu Maria s-au dus de la Nazaret la Betleem, oraşul natal al familiei lui David. Acolo l-a născut Maria pe fiul ei, întâiul-născut. Ea l-a înfăşat în scutece şi l-a aşezat într-o iesle. La han nu găsiseră loc.

În apropiere de Betleem se aflau păstori la turmele lor. La ei a venit trimisul lui Dumnezeu. Strălucirea luminii lui i-a învăluit. Păstorii s-au temut tare. Dar îngerul le-a spus: «Nu vă temeţi. Vă vestesc vouă şi întregului popor o bucurie mare: astăzi s-a născut Mântuitorul în oraşul lui David; El este Domnul, îl veţi recunoaşte: un copil înfăşat în scutece care este culcat într-o iesle».

Deodată pe câmp au fost mulţi îngeri. Ei îl lăudau pe Dumnezeu şi strigau: «În cer se cântă cântări de slavă lui Dumnezeu, iar pe pământ oamenii au pace, pentru că Dumnezeu îi iubeşte». Apoi păstorii au rămas iar singuri. Ei şi-au spus unul celuilalt: «Haideţi să mergem la Betleem şi să vedem ce s-a petrecut acolo!». S-au grăbit într-acolo şi au găsit pe Maria pe Iosif şi copilul, care era culcat în iesle. Au văzut şi au povestit ce le spusese Dumnezeu despre acest copil. Toţi care auzeau se minunau. Maria însă păstra în inima ei toate cele ce se petreceau şi cugeta asupra lor.

Păstorii s-au reîntors la turmele lor. Ei cântau cântări de laudă şi îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru tot ce auziseră şi văzuseră. Când copilul a împlinit opt zile, i s-a dat numele pe care îl spusese Gabriel: «Isus» - ceea ce înseamnă «Dumnezeu mântuieşte» (Luca 2, 1-21).

49. El este Regele iudeilor

În vremea când s-a născut Isus, domnea Irod ca rege în Ierusalim. Pe atunci au venit bărbaţi înţelepţi de la răsărit la Ierusalim. Ei au întrebat: «Unde este regele nou născut al iudeilor? Noi am văzut cum a răsărit steaua lui. Acum am venit să ne închinăm lui».

Când regele Irod a auzit aceasta s-a speriat. Cu el s-au speriat toţi cei care trăiau în Ierusalim. Irod a chemat preoţii şi învăţătorii care cunoşteau Sfintele Scripturi. I-a întrebat: «Unde se va naşte Mesia, Mântuitorul?». Ei i-au răspuns: «El se va naşte în Betleem. Aşa spune profetul Mihea: 'Tu, Betleeme din ţara lui Iuda, eşti un oraş însemnat, un oraş regesc, căci în tine se va naşte acela care trebuie să călăuzească şi să conducă poporul lui Israel'».

Irod i-a trimis pe înţelepţi la Betleem: «Mergeţi, căutaţi copilul. Când îl găsiţi, daţi-mi de ştire, ca să merg şi eu acolo şi să mă închin lui». Când magii au pornit la drum, steaua pe care ei o văzuseră la răsărit a mers înaintea lor. Deasupra casei în care se afla Isus s-a oprit. Atunci ei s-au bucurat din toată inima. Au intrat în casă, au găsit-o pe Maria şi copilul, s-au înclinat adânc în faţa lui şi l-au adorat. Apoi i-au dat darurile lor: aur, tămâie şi smirnă. Noaptea, însă, Dumnezeu le-a poruncit să nu se mai întoarcă la Irod. De aceea ei au pornit spre patrie pe un alt drum (Matei 2, 1-12).

50. Este prigonit

Noaptea Dumnezeu i-a poruncit lui Iosif în vis: «Scoală-te! Ia copilul şi pe mama lui. Pleacă în Egipt şi rămâi acolo până când îţi voi spune altceva. Irod vrea să pună să fie căutat copilul şi să-l omoare». Imediat, atunci noaptea, Iosif s-a sculat şi a fugit cu Maria şi cu copilul Isus în Egipt. Irod, însă, a observat că magii nu s-au mai întors la Ierusalim. S-a mâniat şi a poruncit: «În Betleem şi în împrejurimile oraşului să fie ucişi toţi băieţii care încă nu au împlinit doi ani». După ce Irod a murit, un înger al lui Dumnezeu i-a spus lui Iosif în vis: «Scoală-te! Ia copilul şi pe mama lui! Întoarceţi-vă în ţara lui Israel». Iosif s-a sculat. El s-a întors cu Maria şi cu copilul Isus în ţara lui Israel. S-au stabilit la Nazaret (Matei 2, 13-23).

51. El aparţine lui Dumnezeu

Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an în pelerinaj la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. Când Isus avea doisprezece ani, l-au luat cu ei. După zilele de sărbătoare au pornit la drum către casă. Isus însă a rămas în Ierusalim. Părinţii lui nu au observat. Seara l-au căutat la rude şi la prieteni. Pentru că nu l-au găsit, s-au întors înapoi la Ierusalim. L-au căutat pe fiul lor în tot oraşul. Abia a treia zi l-au găsit în Templu. Isus stătea cu învăţătorii Sfintei Scripturi, îi asculta şi le punea întrebări. Toţi se minunau de modul în care El întreba şi răspundea.

Când părinţii lui l-au văzut, au fost surprinşi. Mama lui i-a spus: «Copile, de ce ai făcut aceasta? Tatăl tău şi eu te-am căutat plini de nelinişte». Isus le-a răspuns: «De ce m-aţi căutat? Voi nu ştiaţi că locul meu este în Casa Tatălui meu?». Apoi Isus s-a întors cu ei la Nazaret şi era ascultător faţă de ei (Luca 2, 41-52).

52. Mărturia Botezătorului

Ioan, fiul preotului Zaharia şi al soţiei sale Elisabeta, trăia în pustiu. Când Dumnezeu l-a chemat să-i fie mesager, s-a dus în ţinutul Iordanului şi a spus oamenilor: «Convertiţi-vă! Schimbaţi-vă viaţa! Botezaţi-vă în Iordan, pentru ca Dumnezeu să vă ierte vina!». Era aşa cum stă scris în cartea profetului Isaia:

«Un glas strigă în pustiu: 'Pregătiţi Domnului o cale, faceţi un drum neted pentru Dumnezeu! Orice vale să se ridice, orice munte şi deal să se coboare. Ce e strâmb să se îndrepte şi ce este colţuros să se netezească. Şi toate făpturile vor vedea mântuirea pe care o dăruieşte Dumnezeu'» (Isaia 40, 3-5).

Mulţi oameni au venit la Ioan, la Iordan. Ei cereau botezul şi întrebau: «Ce să facem?». Ioan spunea: «Cine are două haine să dea una celui care nu are nici una. Cine are de mâncare să împartă cu cel flămând». Vameşilor le zicea: «Nu luaţi mai mult decât este stabilit!» Iar soldaţilor: «Nu jefuiţi, nu profitaţi de puterea voastră, fiţi mulţumiţi cu solda».

Mulţi erau de părere că Ioan era Mesia, Mântuitorul. Dar Ioan le-a spus: «Eu vă botez numai cu apă. Dar după mine vine unul care este mai puternic decât mine. Eu nu sunt vrednic să-i dezleg sandalele. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu focul judecăţii» (Luca 3, 1-18).

53. Mărturia Tatălui

Când Isus avea aproximativ treizeci de ani, a venit la Ioan, la Iordan. El a cerut botezul ca şi ceilalţi. Apoi s-a rugat. Atunci cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui Isus, aşa cum coboară, plutind în aer, un porumbel. Din cer a vorbit un glas: «Tu eşti Fiul meu iubit, în tine mi-am găsit desfătarea» (Luca 3, 21-23).