SFÂNTA SCRIPTURĂ 

Noul Testament
achizitionare: 20.02.2008; sursa: Editura Sapientia

Evanghelia după Sfântul Marcu

Capitole: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

I. PREGĂTIREA ACTIVITĂȚII PUBLICE
A LUI ISUS

Predica lui Ioan Botezătorul
(Mt 3,1-12; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28)

11 Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeua. 2 Așa cum este scris în profetul Isaia:b
    Iată, eu îl trimit pe îngerulc meu
    înaintea feței tale;
    el îți va pregăti calea.
3    Glasul celui care strigă în pustiu:
    Pregătiți calea Domnului,
    faceți drepte cărările lui.
4 Ioan Botezătorul a apărut în pustiu, predicând botezul pocăinței spre iertarea păcatelor. 5 Întreaga regiune a Iudeii și toți locuitorii Ierusalimului veneau la el și erau botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.
    6 Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilăd și încins la mijloc cu o cingătoare din piele; mânca lăcustee și miere sălbatică 7 și predica zicând: "Vine după mine cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-i dezlegf cureaua încălțămintei. 8 Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza cu Duhul Sfânt".

Botezul lui Isus
(Mt 3,13-17; Lc 3,21-22)
    9 În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. 10 Și îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui. 11 Și din cer s-a auzit un glas: "Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria".

Ispitirea în pustiu
(Mt 4,1-11; Lc 4,1-13)
    12 Și, îndată, Duhul l-a dus în pustiu. 13 Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiareleg, iar îngerii îi slujeau.


II. ACTIVITATEA LUI ISUS ÎN GALILEEA

Începutul predicării lui Isus
(Mt 4,12-17; Lc 4,14-15)
    14 După ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 și spunând: "S-a împlinit timpul și împărăția lui Dumnezeu este aproape! Convertiți-vă și credeți în evanghelie".

Chemarea primilor discipoli
(Mt 4,18-22; Lc 5,1-11)
    16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodulh în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: "Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni". 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Și, mergând puțin mai departe, l-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui, reparându-și năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el.

În sinagoga din Cafarnaum;
vindecarea unui posedat
(Lc 4,31-37)
    21 Au venit la Cafarnaum. Și îndată, în zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă și a început să-i învețe. 22 Și erau uluiți de învățătura lui, pentru că el îi învăța ca unul care are autoritate și nu în felul cărturarilor. 23 În sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat: 24 "Ce ai cu noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Știu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu". 25 Dar Isus i-a poruncit, spunându-i: "Taci și ieși din el!" 26 Iar duhul necurat, scuturându-l și strigând cu glas puternic, a ieșit din el. 27 Atunci toți au fost cuprinși de teamă încât se întrebau între ei: "Ce-i asta? O învățătură nouă dată cu autoritate! El poruncește până și duhurilor necurate și ele i se supun". 28 Și îndată i s-a dus faima pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.

Vindecarea soacrei lui Simon Petru
(Mt 8,14-15; Lc 4,38-39)
    29 Apoi, ieșind din sinagogă, a intrat în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacob și Ioan. 30 Soacra lui Simon zăcea la pat având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. 31 El s-a apropiat și, prinzând-o de mână, a ridicat-o. Atunci febra a lăsat-o și ea a început să-i slujească.

Alte vindecări
(Mt 8,16-17.23; Lc 4,40-44)
    32 Când s-a înserat, după ce a apus soarele, i-au adus la el pe toți bolnavii și posedații de diavol 33 și toată cetatea era adunată la ușă. 34 El a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli și a alungat mulți diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească pentru că îl cunoșteau.

    35 Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit și s-a dus într-un loc retras și se ruga. 36 Simon și cei care erau cu el l-au căutat 37 și, găsindu-l, i-au spus: "Toți te caută". 38 El le-a spus: "Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic și acolo, căci pentru aceasta am venit". 39 Și a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor și alungând diavoli.

Vindecarea unui lepros
(Mt 8,2-4; Lc 5,12-16)
    40 A venit la el un lepros, l-a rugat și, îngenunchindi, i-a spus: "Dacă vrei, poți să mă cureți". 41 Lui i s-a făcut milă și, întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: "Vreau, curăță-te!" 42 Și îndată lepra l-a părăsit și a fost curățat. 43 Atunci, avertizându-lj cu hotărâre, l-a trimis afară, 44 spunându-i: "Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului și adu jertfă pentru curățareak ta cele poruncite de Moise ca mărturie pentru ei". 45 Însă el, după ce a ieșit, a început să spună tuturor și să răspândească vestea, așa încât [Isus] nu mai putea să intre în cetate în văzul lumii, ci stătea afară, în locuri retrase. Și veneau la el de pretutindeni.

Note de subsol

a În unele manuscrise lipsește: Fiul lui Dumnezeu.
b Deoarece textul citat de Marcu provine din cartea profetului Malahia, în unele manuscrise, în loc de: în profetul Isaia, apare: în profeți.
c Aici sensul este: "mesagerul". Este singurul loc în Evanghelia după sfântul Marcu în care termenul grec angelos are această semnificație.
d Lit.: îmbrăcat în păr de cămilă. Nu este vorba de piele de cămilă, ci de o haină lungă, împletită din păr de cămilă, folosită și ca haină de pocăință (sac).
e În antichitate, ca și în zilele noastre, unele triburi din Pustiul Arabiei și din Africa de Nord obișnuiesc să mănânce lăcuste. Ele sunt consumate fie crude, fie prăjite sau fierte, separat sau în amestec cu miere și curmale. Talmudul permite consumarea lăcustelor curate. În Asiria era o delicatesă nelipsită de la masa regală. Este subliniată lipsa de preocupare a lui Ioan pentru hrană.
f A se apleca și a dezlega cureaua încălțămintei făcea parte din obligațiile unui sclav. După învățătura rabinică, numai sclavii păgâni, nu cei evrei, puteau fi obligați la acest serviciu. Faptul că Ioan nu se consideră vrednic pentru această acțiune scoate în evidență umilința lui și superioritatea fără limită a celui care este prevestit.
g Marcu descrie ambientul din pustiu: loc singuratic, departe de societatea oamenilor. Aici animalele sălbatice nu trebuie înțelese ca fiind periculoase deoarece contextul nu vorbește despre un conflict între Isus și acestea.
h Termenul grec amphiballein are sensul de "a arunca năvodul". Năvodul, înfășurat pe mână, era lansat în apă printr-o mișcare circulară a brațului.
i Unele manuscrise omit: îngenunchind, altele adaugă: în fața lui.
j Lit.: Și răstindu-se la el, l-a alungat afară îndată, spunându-i...
k Lepra era considerată una dintre cele mai mari nenorociri care pot lovi un om. Cel atins de lepră era considerat ca un copil născut mort. Leprosul era declarat impur și exclus din comunitate. Trebuia să îmbrace haine rupte, să aibă părul neîngrijit și fața acoperită. Întâlnirea cu un lepros însemna contaminare. Vindecarea de lepră era considerată o minune. Preoții, constatând vindecarea, dădeau un document scris că omul a fost declarat curat și putea reintra în societate.

 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire