RUGĂCIUNEA

STAŢIUNEA A V-A
ISUS CADE PENTRU PRIMA OARĂ

Ne închinăm ţie, Isuse Cristoase, şi te binecuvântăm,

Căci prin Sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea

Meditaţie

Isus a îmbrăţişat crucea care i-a fost impusă. O primeşte pentru că El ştie dintru veşnicie că luând-o asupra Sa va aduce lumii iertarea şi bucuria. Dar atât de grea este această cruce! Este atât de grea, după umilinţele îndurate şi după procesul nedrept, după ce a fost biciuit, după ce a primit coroana de spini! După toate acestea, cade. Privirea sa divină imploră mila oamenilor nu pentru ca acest supliciu să ia sfârşit, ci pentru ca oamenii să înţeleagă monstruozitatea pe care o înfăptuiesc. Isus îşi aminteşte atunci de ceea ce spusese Ioan Botezătorul în momentul intrării sale în viaţa publică: "Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-L pe Acela care ia asupra sa păcatele lumii". Isus se ridică din nou, îşi ia crucea şi îşi continuă drumul, urmat de păcătoşii conduşi, pentru a spune aşa, în ciuda lor, pe drumul salvării.

Rugăciune

Doamne, Tu i-ai dezvăluit Sfântului Paul că în slăbiciunea omului se revelează întreaga putere a lui Dumnezeu. Prăbuşindu-te sub povara crucii, Tu, Dumnezeu care te-ai făcut om, ai manifestat măreţia, profunzimea milostivirii lui Dumnezeu. Doamne, acordă-ne harul de a ne recunoaşte slăbiciunea. Dăruieşte-ne puterea de a ne mărturisi. Dăruieşte-ne harul de a îmbrăţişa instrumentul supliciului tău, pentru ca, după ce vom fi trecut, împreună cu tine, prin patima şi crucea Ta, să ne conduci la slava învierii.

Vino, Doamne Isuse!
Pater Noster...
Stabat Mater...