RUGĂCIUNEA

STAŢIUNEA A X-A
ISUS CADE DIN NOU

Ne închinăm ţie, Isuse Cristoase, şi te binecuvântăm,
Căci prin Sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea

Meditaţie

Trimis să restabilească în mod minunat Legământul rănit de păcat, acest Arhiereu mare, cum spune Scrisoarea către Evrei, nu este lipsit de compătimire faţă de infirmităţile noastre. El însuşi le-a încercat pe toate, la fel ca noi, în afară de păcat (cf. Evr 4, 14-16). Când Isus cade din nou, se gândeşte la toate mizeriile care îi strivesc pe oameni. La fel ca ei se confruntă cu problema cu care ne întâlnim aproape în fiecare zi: Pentru ce există răul? Pentru ce există suferinţa? Pentru ce atâta nedreptate şi violenţă? Pentru ce atâta minciună? Răspunsul ne vine de la trupul lui care zace pe pământ, centru de întâlnire a întregii suferinţe umane. Pentru noi Isus s-a făcut păcat (2Co 5,21); a luat suferinţa noastră asupra sa. El ştie că noi suntem asupriţi de povara răului şi a păcatului şi ne invită să mergem la El, pentru că El a venit să ne aducă odihnă (cf Mt 11,28), să ne vindece (Lc 4, 18) şi să ne mântuiască (Mt 18, 11).

Rugăciune

Doamne, urcând cărările ce duc pe Calvar, ai măsurat povara răului din vieţile noastre umane. Povara aceasta Tu ai asumat-o prin crucea Ta. Crucea aceasta a devenit prea grea pentru umerii tăi, după ce prin păcatele noastre ai asumat toate lacrimile noastre, toate infirmităţile noastre, ale inimilor şi ale trupurilor. Îţi mulţumim, Doamne, pentru că ai primit să fii atins de disperare, cum suntem noi ispitiţi să fim câteodată. "Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine!" Îţi mulţumesc, mai ales, pentru că ai alungat această ultimă ispită mărturisind, aşa cum ne-ai invitat şi pe noi să facem, întreaga încredere în Tatăl: "Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. " (Mc 14,36).

Vino, Doamne Isuse!
Pater Noster...
Stabat Mater...