RUGĂCIUNEA

STAŢIUNEA A IX-A
SIMON DIN CIRENE
(Mt 27, 32)

Ne închinăm ţie, Isuse Cristoase, şi te binecuvântăm,
Căci prin Sfânta Ta Cruce ai răscumpărat lumea

Meditaţie

Ca de obicei, Simon din Cirene avusese o zi foarte grea. Pentru a face rodnică mica sa bucată de pământ, înfruntase istovul zilei şi căldura sufocantă. Săpase, greblase, plivise în bătaia soarelui. Era sfârşit, picioarele îl dureau, mâinile i se umpluseră de bătături.

Dar dintr-o dată, un soldat îl opreşte: "Simone, mişcă-te!" Nu e chip să te strecori fugind printre cărări. Simon e prins şi reţinut. Toate cad mereu pe umerii aceloraşi oameni! Asupra celor săraci şi mărunţi, asupra celor dispreţuiţi şi lipsiţi de glorie! Unde eşti, Doamne? Oare nu eşti doar Dumnezeul celor bogaţi şi norocoşi, al acelora care trăiesc trândăvind în palatele regilor? Unde este aşadar dreptatea ta?

Dar Simon se opreşte cu mâna la gură, căci tocmai l-a zărit pe Isus sub povara crucii, parcă un răspuns viu la blestemul său. Ciudată întâlnire faţă în faţă între acest om aspru şi Regele, încoronat cu spini, căruia i-a devenit dintr-o dată tovarăş de drum! Simon nu mai dă înapoi din faţa crucii, din faţa acestei cruci. Îl va ajuta pe Isus până la sfârşitul drumului.

Rugăciune

Doamne, prin exemplul lui Simon din Cirene, tu ne inviţi să unim crucea noastră cu a ta. Alăturându-ne astfel mântuirii lumii suntem foarte onoraţi.

Fă-ne, Doamne să ştim să-i ajutăm pe semenii noştri să-şi ducă crucea. Fă ca familiile noastre să se poarte cu grijă faţă de rudele bolnave; fă-le să ştie să-i înconjoare cu solicitudine pe văduvi, pe văduve şi pe orfani, alinându-le încercarea. Fă ca inimile noastre să fie sensibile faţă de viaţa grea a copiilor abandonaţi. Fă-ne să descoperim responsabilităţile noastre în privinţa orfanilor cu părinţi în viaţă şi a tuturor celor care, tineri sau bătrâni, suferă din cauza dezbinărilor din familie.

Vino, Doamne Isuse!
Pater Noster...
Stabat Mater...