Revista "Familia creştină" - 02/2006

Pe data de 27 ianuarie s-a împlinit un sfert de mileniu de la naşterea lui Mozart (pe numele său întreg Johannes Chrysostomus Wolfgang Gottlieb Mozart). La Viena, şi de altfel peste tot în lume, au loc mari festivaluri, spectacole, conferinţe etc. Un adevărat tur de forţă este concertul cu integrala celor 22 de opere mozartiene, organizat la Salsburg. Întregul an 2006 este considerat de către muzicieni anul MOZART. Se doreşte parcurgerea întregii sale creaţii, care cuprinde peste 600 de piese şi însumează sute şi sute de ore de muzică.

Câteva detalii din copilăria lui Mozart

Naşterea celui de-al şaptelea fiu al Annei-Maria Pertl şi al lui Leopold Mozart a însemnat o mare speranţă pentru părinţi. Căci ei pierduseră anterior cinci copii. Doar Anna-Maria, alintată Nannerl - al patrulea copil, născută în 1751, a supravieţuit bolilor ce bântuiau în acea vreme. La botezul micului Wolfgang au cântat cinci orgi. A fost modalitatea prin care tatăl său, şi el muzician, aducea mulţumire cerului pentru acest copil pe care îl dorea un ardent iubitor al lui Dumnezeu. Observăm aceasta din al patrulea prenume cu care l-au înzestrat părinţii: Gottlieb, care în unele acte apare şi în traducere greacă, Theophilus. În mod definitiv se preferă varianta latină a numelui - Amadeus.

Speranţele părinteşti nu au fost zadarnice. De la 4-5 ani geniul copilului explodează în chip miraculos. Memoria sa era incredibilă. Imaginaţia şi puterea creativă de asemenea. Şi acestea căpătau forme tot mai surprinzătoare, în ciuda unei sănătăţi precare. De mic era mereu suferind, palid şi bolnăvicios. "Nu mă culc fără să mă gândesc că, poate, mâine nu voi mai fi"... scria el. Dar nu uita să adauge: "nu contenesc să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care mi-a dat-o!"

Din vârtejul scurtei sale vieţi, în care divertismentul şi agitaţia se amestecau cu nostalgia, melancolia şi meditaţia, rezultă în mod cert faptul că religia constituia pentru el suportul spiritual care îi oferea şansa de a trece peste toate încercările vieţii. Elocvent este faptul că la 14 ani (în aprilie 1770) ascultă la Vatican, în Capela Sixtină, lucrarea lui Gregorio Allegri (1582-1652) "Miserere", o piesă mare, scrisă pentru două coruri, pe nouă voci. După acest spectacol "incredibil, mistic şi artistic", simte nevoia ca, retras în singurătate, să transcrie opera din memorie, fără nici cea mai mică omisiune, recunoscându-i "puterea purificatoare". Este de remarcat şi faptul că atunci când se afla în biserică, Mozart nu cânta la orga mare din spate, ci la orga mică, aflată în apropierea altarului (în dreapta). Este un detaliu semnificativ.

În colecţia epistolară găsim o scrisoare trimisă pe 21 august 1770 mamei şi surorii sale de la Bologna, unde se afla împreună cu tatăl său. Printre altele, Mozart scrie: "Am avut onoarea să frecventăm un dominican considerat sfânt... Am avut cinstea şi noi să luăm masa cu acest sfânt"... Poate că întâlnirea aceasta (care rămâne un mister) a favorizat ca izvoarele binecuvântate ale muzicii să se reverse cu atâta generozitate în sufletul său. De altfel, este o idee deja unanim recunoscută că muzica lui Mozart are capacitatea de a purifica, nu atât prin transparenţă şi simplitate (aparentă), cât mai ales prin impregnarea dinamicii spirituale, a eticii muzicale. Operele sale ating o profunzime psihologică şi morală inedită, care ne fac să reflectăm asupra aspectului metafizic, filozofic şi religios al artei sale.

Mozart văzut de mari scriitori ai lumii

Luminile şi umbrele permanente care emană din complexul mozartian i-au inspirat şi fascinat pe toţi marii intelectuali, de la H. Stendhal la G.B. Show, de la E.T.A. Hoffmann la A. Puşkin, de la Th. Gautier la J. Tournier, de la H. Hesse la R. Rolland, de la A. Malraux la St. Zweig ş.a.m.d. François Mauriac, cunoscut ca autor de romane cu substrat religios de orientare catolică, ne îndeamnă "să ascultăm apelul angelic al lui Mozart" în contextul acestei lumi aflate într-o permanentă "tulburare". Saint-Exupéry ne dă o lecţie de comportament prin raportare la muzica lui Mozart. Ne sfătuieşte să nu fim "seci, goi, urâţi, sluţi", fiindcă în acest fel "îl asasinăm pe Mozart"!

"Un mister magic" care se pierde în înălţime, dar în acelaşi timp se ascunde în fiecare dintre noi" - aşa îl percepe Hermann Hesse pe Mozart. Şi acest mister vine - credem noi - dintr-un lucru foarte simplu: dragostea lui Mozart pentru oameni (care însă îl judecau doar prin prisma geniului său). Să spicuim din vorbele lui Mozart cuprinse în impresionanta sa corespondenţă (peste 2000 de scrisori): "Geniul fără inimă e un non-sens. Căci nici inteligenţa elevată, nici imaginaţia, nici ambele la un loc nu fac geniul. Iubire! Iubire! Iubire! Iată sufletul geniului".

Sentimente şi trăiri ca acestea l-au făcut probabil şi pe actualul Papă Benedict al XVI-lea să se aplece îndeaproape asupra creaţiei mozartiene. Împreună cu fratele său Georg - preot şi maestru de cor -, lucrează cu migală la repertoriul îndeosebi pianistic, căutând să găsească tuşeul specific al sonatelor, pe care le cântă cu o tandreţe deosebită. "Mozart este pentru mine o îndulcire", spune Papa Ratzinger. De altfel, în discursurile Sale, exaltă adesea virtuţile muzicii care favorizează elevaţia sufletului.

Ascultând în repetate rânduri "Recquiemul" (ultima lucrare a lui Mozart, cu adnotarea atât de semnificativă - "de la moarte spre viaţă"), Emil Cioran e de părere că "poate, Mozart este omul cel mai complet... cel mai profund, care a ştiut să exceleze în dantelării sau tenebre şi care a rămas la fel de pur în buna dispoziţie ca şi în extrema dezolare" ("Le Livre des leurres").

La împlinirea a 200 de ani de la naşterea lui Mozart, în 1956, Albert Camus încredinţa revistei "Express" ultima sa cronică intitulată "Remerciement ? Mozart". Iată un fragment la fel de actual şi astăzi: "Când lumea se încovoaie în jurul propriei axe, e bine să revenim asupra a ceea ce istoria nu poate înjosi, ci din contra, poate încuraja, poate aduna pe cei separaţi, poate pacifica fără să lovească". Să revenim şi noi, aşadar, la Mozart, la muzica sa frumoasă şi caldă. Poate vom deveni şi noi, pentru un timp, mai frumoşi şi mai calzi.