Revista "Familia creștină" - 01/2006 

FOLOSIREA ÎNTREGII CREAȚII
pr. William Saunders

Ce va fi, oare, acest copil?CuprinsDe la creaționism versus evoluționism la creație și evoluție

 

Fiul meu mă critică pentru că port o haină de blană. Spune că este un gest de cruzime față de animale. Eu în schimb cred că pentru aceasta a creat Dumnezeu nurcile și alte animale. Ce învață Biserica pe această temă?

 

Pentru a răspunde întrebării, trebuie mai întâi să vedem care este fundamentul moral. Din relatarea creației din Geneză aflăm un adevăr important: că Dumnezeu Atotputernicul a creat totul din nimic, și tot ce a creat a fost bun în ochii Lui. Apogeul este atins odată cu crearea bărbatului și a femeii, singurele creaturi după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (1,27). Doar ființele umane au suflet rațional nemuritor. Oricât de mult am iubi animalele, în special animalele de casă, ființele umane nu trebuie niciodată puse pe aceeași treaptă cu animalele (chiar dacă unele ființe umane se comportă mai urât decât animalele).

Dumnezeu a încredințat omenirii grija și folosirea întregii creații: în Geneză citim că "Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: 'Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!'" (1,28). Aici găsim principiul administrării: fiecare persoană este obligată din punct de vedere moral să respecte mediul natural, precum și propria ființă, ca daruri prețioase de la Dumnezeu, și, de aceea, să se folosească de aceste daruri în mod înțelept, în conformitate cu scopul pentru care a fost creat fiecare. Mai mult, toți oamenii, ca buni administratori, trebuie să se străduiască să se folosească de aceste bunuri prețioase pentru binele mediului și al persoanelor.

Făcând distincția dintre persoană și animal, și având în vedere principiul administrării, rezultă că animalele pot fi folosite pentru muncă, transport, hrană, îmbrăcăminte și alte scopuri. Sfânta Scriptură ne dă numeroase exemple de ființe umane care folosesc animale pentru fiecare dintre aceste scopuri, inclusiv pentru îmbrăcăminte: în Geneză, după căderea în păcat a protopărinților noștri, Adam și Eva, se spune "Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat" (2,21). Și Sfântul Ioan Botezătorul este descris ca purtând haine de blană: "Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, și cingătoare de piele împrejurul mijlocului" (Matei 3,4). Din toate acestea putem trage așadar concluzia că nu este nimic intrinsec rău în a purta haină de blană, așa după cum nu este nimic intrinsec rău în a mânca pulpă de miel.

De aici nu trebuie să se înțeleagă însă că ființele umane ar putea în mod nejustificat să provoace suferințe animalelor sau să le omoare. Cu ceva vreme în urmă, de exemplu, unii americani, când mergeau cu trenul, de la fereastră trăgeau cu pușca în bizoni, din pură plăcere de a-i ucide. Bizonii rămâneau acolo morți. În vreme ce nu este nimic rău în a împușca un animal pentru a-ți procura hrana necesară supraviețuirii, este greșit din punct de vedere moral să ucizi pentru că așa vrei și să produci risipă. Indienii americani omorau și ei bizoni, dar îi foloseau aproape în întregime: pentru haine și pânze la corturi, pentru hrană, pentru a-și fabrica arme, iar anumite organe împotriva unor boli. Personal, i-am admirat mereu pe indieni pentru modul în care priveau animalele ca daruri ale Marelui Spirit.

Dacă anumite animale sunt crescute pentru un scop special, de exemplu pentru blană (evident, nu din rândul animalelor pe cale de dispariție), ele trebuie tratate corespunzător, cu atenție și nu cu cruzime. Risipa sau abuzurile în creșterea animalelor reprezintă un afront adus demnității noastre umane și este deci un păcat (conform art. 2418 din Catehismul Bisericii Catolice - CBC). Se ridică, însă, aici o altă întrebare, legată de cea de la care am pornit: "Ce se poate spune despre animalele folosite pentru experimente medicale ori științifice?" Pentru binele nostru sau pentru binele mediului, pentru a ajuta sau salva alte persoane, oamenii pot să se folosească de animale în cadrul unor experimente. Este de preferat testarea medicamentelor sau a unor proceduri științifice pe animale, și nu pe oameni. Din nou însă, cercetările trebuie să fie în limite rezonabile (conform art. 2417 din CBC).

Este evident că nici o persoană morală nu dorește să fie crudă cu animalele; oamenii trebuie însă să folosească creația pentru binele lor. În același timp, trebuie să rămână clară linia de demarcație dintre ființa umană și animal. Îmi amintesc că la un moment dat conduceam pe o autostradă, iar pe mașina din fața mea am văzut lipite două abțibilduri: pe unul scria "Salvați balenele", iar pe celălalt "Sunt pentru avort". M-am oripilat gândindu-mă la acea persoană căreia îi pasă de uciderea balenelor, dar este indiferentă față de soarta atâtor ființe umane nevinovate avortate zi de zi.

Având respect pentru întreaga creație, și folosind-o în mod înțelept, să nu uităm că accentul cade pe "da, ne putem folosi de animale". Respectul pentru animale nu trebuie niciodată să depășească respectul pentru oameni. Și pentru că tot am pomenit de respect, închei cu articolele din Catehism care, în contextul poruncii a VII-a, vorbesc despre folosirea creației.

 

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE
Viața în Cristos. Cele zece porunci. Porunca a VII-a
Respectul față de integritatea creației

2415. Porunca a șaptea cere respectarea integrității creației. Animalele, ca și plantele și lucrurile neînsuflețite, sunt în mod natural destinate binelui comun al omenirii din trecut, din prezent și din viitor. Folosirea resurselor minerale, vegetale și animale ale universului nu poate fi separată de respectarea exigențelor morale. Stăpânirea acordată de Creator omului asupra lucrurilor și ființelor nu este absolută; ea este măsurată de grija pentru calitatea vieții aproapelui, inclusiv a generațiilor viitoare; cere un respect religios față de integritatea creației.

2416. Animalele sunt făpturi ale lui Dumnezeu. El le înconjoară cu grija sa providențială. Prin simpla lor existență ele îl binecuvântează și îi aduc slavă. Așadar oamenii le datorează bunăvoință. Ne vom aminti cu ce delicatețe se purtau cu animalele sfinți ca Francisc din Assisi sau Filip Neri.

2417. Dumnezeu a încredințat animalele celui pe care l-a creat după chipul său. Așadar e legitimă folosirea animalelor pentru hrană și confecționarea îmbrăcăminții. Pot fi domesticite ca să-i fie de folos omului la muncă și în clipele de răgaz. Dacă rămân în limite rezonabile, experiențele medicale și științifice pe animale sunt practici moralmente admisibile, deoarece contribuie la îngrijirea ori salvarea unor vieți omenești.

2418. Este contrar demnității umane faptul de a supune animalele la suferințe inutile sau de a face risipă cu viața lor. De asemenea este nedemn să se cheltuiască pentru ele sume care ar trebui în mod prioritar să aline mizeria oamenilor. Putem iubi animalele, dar nu trebuie să deturnăm în direcția lor afecțiunea datorată numai persoanelor.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire