Revista "Familia creştină" - 07/2004

În aşteptarea ieslei

Creştinii presimt căldura şi pacea care ne vor învălui inimile în preajma Crăciunului. Şi aşteaptă în mod tainic să vadă micul Betleem montat în faţa altarului, să vadă pruncul Isus aşezat în iesle. Iar aşteptarea aceasta devine purificatoare şi necesară. Altfel ne-am trezi cu un nou-născut, chiar dumnezeiesc, fără a-l fi dorit înainte. Nimic din cele ce sunt de preţ nu se obţin fără un sacrificiu, fără aşteptare, fără răbdare şi dor. Dorul este cel care dă energia necesară pentru transformarea inimilor noastre, a spus pr. Ronald Rolheiser. Ne deschidem în faţa miracolului, pentru că l-am aşteptat atâta.

Să nu fie oare şi această fericită primire în inimă a copilului nou-născut rostul spiritual al timpului de sarcină? Dumnezeu ar fi putut fără îndoială să ne dăruiască copii gata născuţi - oare de ce nenăscuţi? Poate ca să simţim mai bine taina, să acceptăm surpriza, să percepem lucrarea Providenţei, să trecem prin toată gama emoţională până la clipa naşterii unui copil. Dumnezeu ştia fără îndoială tentaţiile din timpurile din urmă, tendinţele de cvasigeneralizare a accesibilităţii avortului - şi totuşi şi-a lăsat cel mai tainic plan al său în sfera cea mai înaltă a vulnerabilităţii.

Nu este oare o şansă pentru noi creştinii de a ne sensibiliza la ceea ce este socotit slab şi neînsemnat de către om, dar unde Dumnezeu a investit atâta iubire pentru mântuirea noastră? Cum să trecem cu vederea riscul asumat de Dumnezeu în aventura procreaţiei? Nu se aseamănă ea cel mai mult cu venirea Mântuitorului în ieslea din Betleem?

Îndemn pentru Postul Crăciunului

Cu toţii avem aşteptări spirituale de la Dumnezeu pentru timpul Crăciunului, mai mult sau mai puţin tăgăduite. Este vremea reparaţiilor şi a ispăşirilor pentru tot ce nu am reuşit să facem în timpul anului. Dacă până acum ne-am concentrat mai mult asupra noastră înşine, a sosit vremea să ne concentrăm asupra celui care vine şi aşteaptă de la noi altceva: aşteaptă să-i facem loc în inimile noastre, tratându-l altfel pe semenul nostru.

Avem minunata ocazie să facem tocmai ceea ce s-a neglijat cel mai mult într-o ţară unde înfloreşte avortul, pentru că lumea crede că "legalitatea" lui ar fi o justificare. Putem să reparăm ceva din cel mai nedrept război al istoriei omenirii: cel îndreptat împotriva nenăscuţilor. Trebuie doar să fim atenţi faţă de viaţa care tinde să se nască în jurul nostru!

Putem să fim un sprijin pentru o femeie însărcinată; putem să-i învăţăm pe alţii câte ceva despre perversitatea contracepţiei; putem să transmitem cuiva speranţa în rostul veşnic al vieţii şi chiar al suferinţei; putem chiar să primim temporar în casa noastră o fată sau o femeie alungată din casă din cauza unei sarcini; putem să atenuăm un conflict într-o familie, din cauza unei sarcini neprogramate; şi mai ales putem să ajutăm concret o femeie cu un copil în pântece sau o familie binecuvântată cu mulţi copii!

Putem să fim lumină în întunericul morţii!