RESURSE

Reflecţii
Pr. Damian Frunză

Tatuaje şi "piercing": un nou limbaj?

Între diferitele obiceiuri mai evidente care au caracterizat, în ultimii ani, lumea tinerilor, este în mod sigur acela al tatuajelor. La mare, pe plajă, nu este greu să întâlneşti persoane încărcate cu multicolore desene pe trupurile lor. Uneori este vorba de reprezentaţii grafice mici, abia vizibile. În alte cazuri însă desenele sunt foarte mari, exagerate, şi ajung la punctul de a acoperi o bună parte a corpului. Tinerii, astfel, se transformă în 'tablouri umane', aproape fresce vii... Doresc să demonstreze, să arate lumii un desen simbolic care pentru ei cu siguranţă prezintă o valoare şi o profundă semnificaţie. Poate fi reprezentat orice lucru: imaginea unei flori, a unui animal, un însemn religios... Dar nu întotdeauna însă se rămâne între graniţele bunului simţ, sau dacă putem spune astfel pe tărâmul bunului gust.

Un fenomen asemănător este piercing-ul. Acest cuvânt derivă din limba engleză, 'to pierce' însemnând tocmai 'a perfora', 'a găuri', iar fenomenul indică moda de a-şi orna corpul cu tot felul de inele, prinse în carnea trupului. Asemenea tatuajelor, există diferite nivele. Mulţi se limitează la a purta un mic inel, dar sunt şi dintre aceia care folosesc prea multe inele... Rezultatul, atunci când se exagerează, impresionează până şi pe cei mai nonconformişti. Trebuie să recunoaştem totuşi că nu este tocmai plăcut să te bucuri de astfel de spectacole gratuite, să vezi în jurul tău tineri cu nasul, urechile, buzele... perforate!

...modă...

Ce semnificaţie s-ar putea atribui acestui tip de modă? Prima reflecţie este că trăim, astăzi mai mult ca oricând, într-o eră a imaginii. Pentru 'a fi cineva' este necesar să fii văzut, notat, să atragi atenţia printr-un semn original şi răvăşitor. A fi tu însuţi, din păcate, nu mai este suficient!? Non-cultura aparenţei domină clar societatea zilelor noastre... Să ne gândim, pentru a face un exemplu concret, la falsele modele de o neatinsă 'perfecţiune' care ne sunt propuse de spoturile publicitare: toţi oamenii sunt chipeşi, surâzători şi... bogaţi. Să mai vorbim de anumite calendare care au zilele şi lunile anului însoţite de fotografiile unei 'actriţe' sau a unui fotomodel, nude sau seminude (deseori creionate sau de-a dreptul 'refăcute' cu ajutorul computerului)? Chiar şi nobila artă a muzicii a fost contaminată de acest strâmb mecanism. Mai înainte vreme era suficient să fii un bun artist pentru a câştiga publicul. Astăzi, nu mai este suficient. Pentru a-şi vinde discurile, artiştii trebuie să fie frumoşi, sau chiar stranii, să atragă atenţia. Întâlnim personaje în lumea spectacolelor care îşi etalează tatuaje şi piercing-urile cele mai extravagante, schimbând astfel toate legile modei. Nu e întâmplător că fiecare cântec este însoţit de un video muzical, studiat cu atenţie până în cele mai mici amănunte. Câteodată, se verifică chiar situaţii paradoxale. Chipeşul 'cântăreţ' care apare în videoclip, în realitate este complet afon, stonat, şi în locul său cântă altcineva. Imaginea sa are menirea să atragă atenţia, interesul tinerilor.

Toate aceste false modele, tot mai în vogă, nu pot decât să producă roade care dăunează. Generează inevitabil nesiguranţă. Cel care nu se asemănă cu rokstar-ul sau artistul respectiv, se simte diferit, inferior şi marginalizat...

...curent de gândire...

Generaţia tânără asimilează tot mai mult non-cultura aparenţei şi a imaginii, devenind astfel fără voie victime şi mici sclavi. Tatuajele şi piercing-urile se încadrează perfect în acest mod de a se comporta în sintonie cu mentalitatea aparenţei, deoarece reprezintă un mod exagerat de a se arăta, de a propune altora. Este ca şi cum trupul, în mod spontan, ar începe să strige: "Şi eu exist! Priviţi-mă!". Mulţi tineri caută să-şi învingă propria nesiguranţă prin intermediul limbajului trupului. Acel desen imprimat pe corp vorbeşte în locul său . În fond, nu este altceva decât o cerere de iubire, de atenţie din partea celorlalţi, într-o lume în care deseori lipseşte timpul pentru a ne da seama de existenţa celor de lângă noi.

Există, de asemenea, un alt aspect al fenomenului care nu trebuie nicicum trecut cu vederea. Moda tatuajelor, a piercing-ului se încadrează într-un adevărat curent de gândire, care se exprimă prin intermediul cărţilor şi revistelor de specialitate din acest domeniu. Astfel de materiale pot fi procurate în punctele de difuzare ale presei şi invită la un pas succesiv. Totul începe sub semnul unui simplu joc, cu un inelaş în nas sau cu un mic desen pe piele. Apoi, se simte nevoia de a şti mai mult şi astfel se cumpără cărţi şi reviste despre argument. Multe din aceste publicaţii nu propun mesaje pozitive tinerilor, dar invită la ducerea la extremă a modei tatuajelor şi piercing-ului, transformând-o într-o anumită ideologie cu iz de New Age. Elementul principal care caracterizează acest curent de gândire este invitaţia la o concretă întoarcere la primitivism şi tribalism, la un contact mai direct cu natura, care ar trebui să treacă prin descoperirea instinctelor. În concluzie, mesajul propus tinerilor este următorul: "Trăim într-o societate oprimată, influenţată negativ de Creştinism care se impune cu multe reguli şi limite morale; trebuie aşadar să ne eliberăm de aceste 'lanţuri' şi să ne întoarcem la omul dintru început...". Tatuajele şi piercing-ul ar fi simbolul acestei 'libertăţi'. Toate aceste lucruri sunt triste, deoarece reprezintă o privire către trecut. Este ca şi cum tinerii ar fi invitaţi să dea atenţie zilei de 'ieri' în locul celei de 'astăzi'. A vorbi despre 'întoarcere la primitivism' poate deranja pe mulţi, dar este benefic să reflectăm asupra riscului căruia se expun tinerii noştri. A uita de cele două mii de ani de cultură creştină înseamnă a descoperi superstiţia, a aluneca inevitabil în relativismul moral.

...este un stil de viaţă

Într-adevăr, nu toţi tinerii care practică tatuajele şi piercing-ul sfârşesc prin a gândi astfel. Câteodată este vorba doar de o modă trecătoare ce caracterizează un moment din viaţa adolescenţilor. Există însă o tentativă de a instrumentaliza anumite pasiuni tinereşti şi a le transforma într-un adevărat stil de viaţă. Aspectul cel mai îngrijorător este că anumite cărţi şi reviste care vorbesc despre tatuaje nu sunt doar cataloage pentru a alege un desen preferat. De multe ori, vorbesc despre magie şi despre ezoterism, aducând imagini blasfeme şi chiar interviuri cu persoane oculte şi satanişti. Nu lipsesc nici atacurile împotriva Creştinismului, care este deseori văzut ca instrument ce privează omul de propria-i libertate, prin dogmele de credinţă şi sensul de culpă etc.

Ce putem face în mod concret pentru a combate acest fenomen? Întâi de toate nu trebuie să avem atitudini agresive sau să dăm curs prejudecăţilor faţă de aceşti tineri, judecându-i sau marginalizându-i doar pentru că au un tatuaj sau un piercing. Dimpotrivă, este necesar să avem o atitudine deschisă, care să favorizeze dialogul. Într-o lume care tinde spre tribalism şi neo-păgânism, este necesar să propunem tinerilor cu tot curajul frumuseţea culturii creştine, care dincolo de toate articolele dogmatice sau legile ei predică şi mărturiseşte Iubirea lui Dumnezeu faţă de fiecare om în parte şi iubirea dintre noi, oamenii. Mulţi tineri sunt fascinaţi de primitivism deoarece văd, în mod greşit, Creştinismul sub prisma unei religii fondate pe o serie întreagă de oprelişti şi constrângeri. În realitate, este adevărat exact contrariul. Cele zece porunci dăruite oamenilor de Dumnezeu reprezintă un ajutor, o lumină care ne indică calea pentru a trăi mai bine, în respect şi iubire, în timp ce Evanghelia este unicul 'codice' care ne garantează autentica libertate, deopotrivă interioară şi exterioară. Primitivismul favorizează haosul şi dominarea celor puternici în defavoarea celor mai slabi. Cât despre tatuaje şi piercing, nimeni nu are dreptul să ne restrângă libertatea pe care am primit-o, dar oare ştim într-adevăr ce alegem?

www.msa.cnet.ro