PORUNCI

PORUNCILE DIVINE

PORUNCA A VII-A

Să nu furi.

1. A şaptea poruncă ne interzice: 1)să luăm bunul altuia; 2)să-l reţinem pe nedrept; 3)să-i cauzăm vreun prejudiciu aproapelui.

2. Cei care iau bunul altuia sunt: hoţii şi muncitorii infideli, negustorii necinstiţi, judecătorii de rea-credinţă, magistraţii corupţi, cămătarii şi, în sfârşit, toţi cei care îşi însuşesc ceea ce nu le aparţine.

3. Copiii care fură de la părinţii lor păcătuiesc faţă de a şaptea poruncă, pentru că îşi însuşesc un bun care nu le aparţine încă.

4. Este tot un păcat să iei pe nedrept bunul altuia; dar acest păcat este mai mult sau mai puţin grav în funcţie de valoarea mai mică sau mai mare a obiectului luat.

5. În anumite împrejurări, un furt neînsemnat în sine poate duce la un păcat de moarte; de exemplu când un furt neînsemnat cauzează un rău notabil sau când există intenţia de a se ajunge prin mai multe furturi mici la o sumă considerabilă.

6. Se reţine pe nedrept bunul altuia: 1)păstrând un obiect găsit, fără să căutăm pe cel care îi aparţine; 2)sustrăgând obiecte sau bunuri care aparţin altuia; 3)nedând înapoi un lucru primit spre păstrare; 4)neplătind sau întârziind prea mult salariul muncitorilor şi angajaţilor.

7. Se cauzează un prejudiciu aproapelui: 1)stricând sau distrugând ceea ce-i aparţine; 2)împiedicându-l, prin mijloace necinstite, să obţină un câştig cinstit.

8. Se păcătuieşte împotriva celei de a şaptea porunci când contribuim la nedreptăţirea altora.

9. Iată sfaturile date de Ioan Botezătorul mulţimilor care veneau să mărturisească nedreptăţile lor:

Securea stă gata la rădăcina pomilor, iar orice pom care nu dă roade este tăiat şi aruncat în foc. Iar mulţimile îl întrebau: Ce să facem dar? El le răspundea: Cine are două tunici, să împartă cu cel ce nu are, iar cine are ce mânca, să facă la fel. Veniră şi vameşi să fie botezaţi, şi-l întrebară: Stăpâne, ce să facem? Nu cereţi mai mult decât vi s-a hotărât. Şi militarii îl întrebau: Dar noi, ce să facem? El le răspunse: nu împilaţi, nici nu năpăstuiţi pe nimeni, şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră. Cum poporul era în aşteptare, şi toţi se întrebau cu privire la Ioan în inimile lor, de nu o fi el Hristos, Ioan le dădu răspuns tuturor: Eu vă botez cu apă, dar vine Acela care este mai puternic decât mine, căruia nu-I sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor; El vă va boteza cu Spirit Sfânt şi foc. În mână are vânturătoarea, să-şi cureţe aria sa şi să-şi adune grâul în grânarul său, pe când pleava o va arde în focul nestins. (Lc 3, 9-17)

Explicaţia Tabloului

10. Vedem, în stânga, pe bătrânul Tobie, orb şi sărac, după ce posedase mari averi şi făcuse multe acte de caritate. Soţia sa munceşte cu tânărul său fiu pentru a-l hrăni. Într-o zi, când i s-a adus un ied, auzind behăitul animalului, a zis imediat: Aveţi grijă să nu fie furat; căci atunci ar trebui să-l înapoiaţi stăpânilor săi, fiindcă nu este drept să ne luăm hrana noastră din ceea ce a fost furat.

11. În partea de sus a acestui tablou, e înfăţişat Ahab, regele Israelului, străpuns de o săgeată în luptă. Odată acest prinţ a vrut să-şi însuşească o vie care-i aparţinea unui israelit numit Nabot; dar acesta a refuzat să-i cedeze moştenirea părinţilor săi. În înţelegere cu Izabela, soţia sa, mai rea încă decât el, Ahab l-a omorât pe Nabot şi a pus stăpânire pe via acestuia. Profetul Ilie a venit să-i spună, din partea lui Dumnezeu: "În acest loc, unde câinii au lins sângele lui Nabot, vor linge şi sângele tău. " La puţin timp după aceea, Ahab, fiind în război cu regele Siriei, s-a deghizat pentru a evita loviturile duşmanilor; dar o săgeată îl străpunse, şi sângele care a curs din rana sa a fost lins de câini, aşa cum a prezis Ilie.

12. În partea de jos, în dreapta, vedem un israelit numit Ahan care, după luarea Ierihonului, îşi însuşise, împotriva legii Domnului, o parte dintre oi, două sute de secheli de argint, un lingou de aur şi o haină de purpură. Acest furt a primit o pedeapsă teribilă. La ordinul lui Iosua, Ahan a fost ucis de norod şi ars cu tot ce-i aparţinea.