PORUNCI

CÂTEVA ÎNDRUMĂRI PEDAGOGICE

Religia este o activitate de bază a culturii omeneşti; ea constă în legătura spirituală - de cunoaştere şi iubire - între Dumnezeu şi om, şi cuprinde: învăţături teoretice (dogmele credinţei), porunci morale şi ceremonii de cult prin care se dă, oamenilor, Harul divin. Învăţăturile ne arată ce trebuie să ştim şi să credem; Poruncile - ce trebuie să facem, iar Harul divin ne ajută să facem ceea ce credem, ca prin faptele morale să putem ajunge la scopul final al vieţii: Mărirea lui Dumnezeu - pentru care apoi vom dobândi Fericirea Veşnică.

Practica şi psihologia ne arată că la baza activităţii omeneşti este cunoaşterea; de aceea s-a formulat maxima: "nihil volitum nisi precognitum".

Aşa este şi cu învăţătura religiei creştine, care trebuie cunoscută şi trăită în societate în toate zilele vieţii; iar ca să ajungem la cunoaşterea realităţii obiective trebuie ca aceasta să o traducem pe limba sufletului - adică să o spiritualizăm.

Pentru aceasta trebuie să folosim metodele pe care pedagogia le-a acumulat şi le aplică în procesul de instrucţie şi educaţie.

Cunoştinţele, ca să ajungă la intelect - să formeze convingeri şi să motiveze apoi individul pentru activitate, - trebuie să ajungă acolo prin simţuri; cele mai importante simţuri pentru cunoaştere sunt văzul şi auzul. Ca aceste simţuri să acţioneze cu uşurinţă trebuie să le oferim mijloace potrivite: pentru auz, sunete plăcute şi povestiri frumoase, iar pentru văz, imagini legate de realităţi concrete; în cazul religiei, imagini din Biblie, istorie şi viaţă; adică în procesul de învăţământ trebuie să folosim material didactic.

Aceasta a fost intenţia înţeleaptă a pedagogilor care, pentru a uşura însuşirea învăţăturii creştine au adunat imagini şi le-au pus la îndemâna celor ce învăţau, pentru a înţelege mai uşor şi pentru a lega cunoştinţele de realitate.

De la începutul Creştinismului, învăţăturile religiei creştine s-au adunat şi au alcătuit un întreg care a primit numele de Catehism.

Cunoştinţele acestui întreg sunt foarte strâns legate între ele.

Legătura părţilor în întreg se menţine între toate cele trei capitole ale Catehismului: între adevărurile de credinţă; între acestea şi cele morale; şi amândouă acestea nu se pot despărţi şi împlini fără ajutorul Harului divin; şi toate împreună au legătură cu viaţa aceasta şi Fericirea din viaţa viitoare.

De aceea cunoştinţele religioase din Catehism trebuie cunoscute integral şi complet; ele, fiind Adevărate şi Frumoase, produc în suflet plăcere şi îndeamnă la Acte Morale Bune. Pentru ca ele să producă convingeri în sufletele tineretului şi ale credincioşilor şi să-i îndemne la fapte bune - trebuie predate după principii pedagogice între care locul întâi îl ocupă învăţătura intuitivă - cu ajutorul imaginilor -, care generează înţelegere (inter-lego), adică legătura cu realitatea obiectivă şi viaţa. În acest fel, cunoştinţele trezesc sentimente de satisfacţie şi conduc la fapte morale.

Astfel de îndemnuri avem de la Sf.Augustin, care ne-a învăţat că învăţătura creştină reuşeşte dacă respectă calea indicată de trei cuvinte: Placeat, Doceat et Moveat; să placă, să înveţe şi să mişte.

Adică se învaţă uşor dacă este predată plăcut şi ne motivează pentru activitate.

De aceste principii pedagogice s-a ţinut seama la alcătuirea acestui Catehism ilustrat: s-a pornit de la izvoarele învăţăturii creştine: Biblia, Tradiţia (Sf.Părinţi), apoi istoria Creştinismului şi viaţa practică; pe baza acestora se caută să se ajungă la înţelegere, la convingere; numai aşa se poate trece de la cele cunoscute şi crezute la aplicarea în viaţă - care este scopul final al educaţiei religioase -, şi care este de mare folos nu numai pentru Fericirea din viaţa viitoare, ci şi pentru toate problemele vieţii actuale (I Tim 4, 8).

Cum trebuie procedat cu materialul didactic al Catehismului ilustrat.

Se va prezenta învăţătura creştină integral: Catehismul cuprinde trei părţi:

I. Învăţăturile de credinţă, cuprinse în Simbolul Apostolilor, care ne arată, în douăsprezece articole, ce trebuie să ştim şi să credem pentru mântuire; aceste adevăruri (dogme) se argumentează din Biblie, Tradiţie, istorie, raţiune şi viaţă prin: examinarea imaginilor înfăţişate pe pagina alăturată.

II. După însuşirea dogmelor se poate trece la trăirea religioasă (morală), care ne arată ce trebuie să facem pentru a trăi credinţa.

Odată cu examinarea acestei trăiri a credinţei trebuie să ţinem seama că nu este uşor, că nu avem forţe suficiente să facem ceea ce ne îndeamnă credinţa.

E adevărat că Sf.Apostol Ioan ne spune că poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele (I Io 5, 4).

În Evanghelie, Domnul nostru Isus Hristos a spus "Fără Mine nu puteţi face nimic" (Io 15, 5).

Pentru a face cu uşurinţă faptele morale (cerute de poruncile divine), pe lângă forţele noastre, ajutate de virtuţi, mai avem absolută nevoie şi de Harul Divin - forţa supranaturală.

III. Această forţă supranaturală se primeşte prin mijloacele Harului: Sf.Taine, rugăciunile şi faptele bune.

Harul divin este o forţă supranaturală, care - dacă se adaugă şi cooperează cu forţele noastre naturale de cunoaştere -, sentimente şi voinţă liberă, dă naştere la gânduri înalte, sentimente superioare (puternice), care împing persoana umană la activitate şi fapte eroice.

După ce vom parcurge şi folosi întregul Catehism ilustrat ne vom alege cu cunoştinţe temeinice şi convingeri pe care le vom putea aplica în viaţă cu uşurinţă şi plăcere.

Şi activitatea educativă va da rezultate reale care vor contribui la Mărirea lui Dumnezeu şi Mântuirea (Fericirea) oamenilor.

Şi aşa vom fi de folos Bisericii şi neamului nostru.

Acest Catehism ilustrat, pus la îndemâna preoţilor şi cateheţilor, poate să constituie un ajutor preţios în activitatea religioasă. Cu pildele de viaţă, cu vorbele înţelepte -, pot face Predicile şi lecţiile mai vii şi mai captivante, mai plăcute şi mai uşor de înţeles. Toate aceste învăţături se vor imprima mai uşor în memorie, şi adevărurile spuse şi legate de imagini concrete vor produce fapte după pildele ilustrate.

Cei ce vor asculta şi vor privi aceste ilustraţii se vor întări în credinţă şi vor prinde curaj în a se angaja la fapte mari, copiii şi credincioşii văzând că toate cele spuse cu vorbele învăţăturii creştine se pot aplica în viaţă.

Pr. prof. Vasile Fernea