MEDITAŢII

MARŢI

Is 40,1-11; Ps 95; Mt 18,12-24

Astăzi putem gusta bunătatea Domnului. "Mângâiaţi, mângâiaţi poporul meu!" Putem fi trişti, descurajaţi din diferite motive, dar trebuie să credem că Domnul vine şi că noi putem să fim consolaţi de bunătatea lui. Isaia invită la evanghelizare: "Suie-te pe muntele cel mai înalt, tu, care aduci vestea cea bună...". Şi de aici vine cuvântul "evanghelie", adică "vestea cea bună". Care este vestea cea bună? "Iată-l pe Dumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine...". Vine cu putere şi cu bunătate, ca un păstor plin de tandreţe, care "poartă mieluşeii la piept şi pe oile care alăptează le conduce la odihnă".

Isus şi-a aplicat sieşi această imagine: el este bunul păstor care nu numai că împlineşte gesturi pline de iubire, ci îşi dă şi viaţa pentru oile sale.

În textul evangheliei, Isus descoperă blândeţea şi umilinţa inimii sale, expresie a fiinţei intime a lui Dumnezeu: "Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una...", şi ne încredinţează secretul întrupării, adică milostivirea Tatălui faţă de cei mici: "Tatăl vostru din ceruri nu vrea să se piardă vreunul dintre aceştia mici".

Să primim speranţa nu numai pentru noi, ci şi pentru a o comunica altora. Prin această speranţă, privirea noastră e transformată, bunăvoinţa reînnoită şi întemeiată solid pe certitudinea harului pe care Domnul o pregăteşte pentru toţi şi mai ales pentru păcătoşi, oiţele rătăcite.