MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior MIERCURI

Is 45,6b-8.18.21-25; Ps 84; Lc 7,19-23

Profeția lui Isaia oferă astăzi meditației noastre o mare bogăție de teme care ne luminează și ne întăresc. Ea conține o aclamație care corespunde exact stării de spirit ce trebuie să ne caracterizeze, în această a treia săptămână a Adventului. Pentru acest motiv, ea a fost luată ca refren într-un cântec liturgic, "Rorate, coeli, desuper", "Coboare roua din senin". Profetul exprimă dorința intensă a unei intervenții divine, cerești, pentru că e pe deplin conștient de originea cerească a dreptății și a mântuirii. Dacă Dumnezeu nu intervine, suntem sortiți pieirii. Această intervenție, însă, nu este reprezentată aici, ca în cazul atâtor alte oracole profetice, în forma unei înfricoșătoare bătălii împotriva celor răi. El este implorat ca o blândă și binefăcătoare rouă, ca un mister al unei ploi rodnice. Asemenea imagini sunt, într-un mod admirabil, compatibile cu misterul întrupării, care nu s-a realizat într-o manieră zgomotoasă, ci, dimpotrivă, cu o infinită discreție, în "umbra" Duhului Sfânt. "Duhul Sfânt va coborî asupra ta; peste tine va coborî puterea Celui Preaînalt" (Lc 1,35).

Intervenției divine trebuie să-i corespundă din partea noastră o sinceră disponibilitate: "Să se deschidă pământul!" Pământul s-a deschis când Maria i-a dat îngerului răspunsul ei: "Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău" (Lc 1,38). Realizată atunci într-un mod decisiv, întâlnirea dintre roua cerească și disponibilitatea pământului vrea să se realizeze acum în viața noastră. Să-i cerem sfintei Fecioare să formeze în noi disponibilitățile spirituale care pregătesc efectiv primirea Fiului ei pe pământ. Ce trebuie să corectăm în modul nostru de a gândi, de a vorbi, de a acționa? La care haruri trebuie să corespundem cu încredere și generozitate?

În oracolul său, profetul definește intenția lui Dumnezeu în termeni care mi se par mult mai încurajatori. Dumnezeu zice: "Cel care a alcătuit pământul, nu l-a făcut în zadar, ci ca să fie locuit" (Is 45,18). Citim aceste cuvinte în Liturgia orelor, la Laudele de vineri din prima săptămână. De atâtea ori avem sentimentul că pământul devine un "spațiu oribil", pentru că e devastat de violența războaielor, de nedreptăți și de corupție de tot felul. E consolant să auzim, în schimb, profetul spunând că proiectul lui Dumnezeu este pozitiv. Dumnezeu vrea ca pământul să fie locuibil și locuit. Pentru a arăta pe deplin această intenție a sa și pentru a o duce la îndeplinire, Dumnezeu l-a trimis pe pământ pe Fiul său, pe care l-a iubit atât de mult. "Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi" (In 1,14). El a venit să facă pământul locuibil și locuit. El e "cel care vine" și, datorită lui, "orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curăță, surzii aud, morții învie și săracilor li se anunță vestea cea bună", cum zice evanghelia de astăzi (Lc 7,22). Nu "trebuie să așteptăm pe altul"; trebuie, în schimb, să dovedim mereu o credință tot mai mare.

El ne-a revelat că unicul Dumnezeu nu e un Dumnezeu monolitic și solitar. E un Dumnezeu "Tată, Fiu și Duh Sfânt" (Mt 28,19). În oracolul lui Isaia, Dumnezeu, cu mare insistență, se proclamă Dumnezeu unic: "Eu sunt Domnul și nu este altul" (Is 45,6.20.21.22). "Înaintea mea se va pleca orice genunchi, pe mine va jura orice limbă" (45,23). Cu misterele întrupării, pătimirii și glorificării lui Cristos, am fost introduși în viața intimă a lui Dumnezeu, care este "iubire" (1In 4,8.16). Noi știm că "Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât l-a dat pe Fiul său unul-născut" (In 3,16) și că acest Fiu unic-născut, devenit asemenea nouă pentru a ne mântui (Fil 2,7; Evr 2,17), a fost glorificat "cu acea glorie pe care o avea de la Tatăl, mai înainte de întemeierea lumii" (cf. In 17,5). De acum înainte, Cristos primește adorație împreună cu Tatăl. În numele lui Isus, orice genunchi trebuie să se plece și orice limbă să proclame că el este Domnul (cf. Fil 2,9-11; Is 45,23). Contemplând, la Crăciun, copilul din presepiu, să știm că el este cu adevărat "Dumnezeu-cu-noi", Emanuel devenit asemenea nouă din iubire.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire