MEDITAŢII

Misterele de bucurie

Naşterea lui Isus

"Nu vă fie teamă, căci iată vă aduc o veste bună, de mare bucurie pentru întregul popor. În oraşul lui David vi s-a născut azi Mântuitor. El este Hristos Domnul." (Lc 2,10)

Într-o peşteră umilă, rece şi sărăcăcioasă din Betleem, s-a născut Pruncul Isus, cerescul Mântuitor, care s-a întrupat din Fecioara Maria. S-a născut ca şi alţi copii într-o familie, lăsând să se înţeleagă că este fiul meşteşugarului Iosif şi al unei femei la fel de modeste. De fapt, Mama Lui, aşa după cum îi cântă Biserica, este "mai curată decât heruvimii şi mai mărită decât serafimii". Deşi este din neamul lui Iuda, nu deţine bogăţii terestre, dar are cele mai nobile calităţi ale sufletului, iar acum are în braţe o comoară cerească. Sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus, este din familia lui David, cea consacrată pentru regalitate. Bogăţiile deţinute de el sunt sclipitoarele lui însuşiri morale, care justifică importanţa misiunii pe care a primit-o de la Tatăl. Maternitatea Mariei trebuia acoperită cu un văl, altfel misterul Ei nu ar fi fost înţeles sau crezut. Natura dumnezeiască a lui Isus nu avea trup şi sânge. Acestea i le-a dat natura umană a Mariei.

Cerul s-a apropiat de pământ şi a coborât Mântuitorul. Pământul primeşte din cer semnul împăcării cu Dumnezeu. Cerul se deschide pentru oameni, fiindcă Dumnezeu a coborât pe pământ. Cel necuprins a devenit vremelnic mărginit. Soarele luminează acum în mijlocul nostru. Cel nevăzut poate fi acum admirat. Cel neauzit are acum vocea oamenilor. Cel nepalpabil poate fi atins. Cel puternic este acum slab şi are nevoie de ajutorul oamenilor. Imposibilul a devenit posibil prin Dumnezeu, care, iubindu-ne, ne-a trimis pe Principele păcii într-un moment când pământul părea a fi departe de cer şi se vehicula ideea răzbunării între oameni.

Peştera care adăpostea Treimea pământească este luminată de o stea. Acea stea este ghidul celor trei magi de la răsărit, de care se lasă călăuziţi. Credinţa lor este fundamentată de profeţi: "Iar tu Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de frunte ale lui Iuda, că din sânu-ţi se va ridica un conducător care va păstori poporul lui Israel" (Mt 2,5-6). Bucurându-se de întâlnirea cu Isus şi închinându-I-se, magii I-au oferit aur, smirnă şi tămâie.

Bucuria cerului este transmisă unor reprezentativi oameni umili şi săraci: păstorilor, de către îngeri. Ei merg în grabă pentru a-L preamări pe Cel considerat de-al lor. De fapt, Evanghelia îi numeşte fericiţi pe cei săraci. De la Pruncul Isus învăţăm virtutea dezlipirii de averi. Câte fapte nesăbuite la cei pentru care mărirea şi bogăţia sunt adevăraţi idoli: de la minciună, invidie, fraudă până la crimă. Ne cutremurăm, gândindu-ne la Irod care nu s-a dat înapoi de la a sacrifica 40.000 de copii nevinovaţi, sperând ca printre ei să se afle Isus, de care se temea ca de un presupus rival al Coroanei. Câtă avarie, tensiune, nelinişte şi dorinţa de-a mai acumula averi, pentru unii. Când vor constata că adevărata bogăţie cerească nu o vor dobândi şi că toată strălucirea bogăţiilor lor e o umbră slabă faţă de adevăratele virtuţi, că îşi pot vinde sufletul pe un preţ mic, devalorizat complet în patria cerească, vor fi dezamăgiţi. Alţii, în schimb, îi ajută mult pe semenii lor care sunt în suferinţă. Fericiţi cei săraci, dar cu condiţia să nu-şi blesteme sărăcia sau să nu contribuie chiar ei la menţinerea acestei stări prin lene sau anumite vicii.

Ni s-a născut Mântuitorul. E motiv de bucurie nu numai pentru cei cu credinţă, ci şi pentru cei care au pus la îndoială naşterea Lui. Isus a venit în lume nu numai pentru drepţi, cât mai ales pentru păcătoşi. Se bucură cei bogaţi care învaţă de la El cum în mijlocul averii pot fi aproape de Isus, dezlipindu-şi sufletul de ea. Se bucură cei săraci fiindcă El le-a îmbrăcat haina şi le spune cât de bogaţi pot fi în mijlocul lipsurilor. Se bucură cei învăţaţi, ştiind că El le va fi subiectul multor scrieri. Se bucură şi cei mai puţin şcolaţi, care ştiu că Isus este Adevărul care se exprimă.

Prin Hristos, Creatorul s-a întâlnit cu creaţia, devenind posibilă împăcarea omului cu Dumnezeu. Cântă de bucuria naşterii Lui vocile oamenilor sau sofisticate instrumente muzicale. Cântă în special cele mai sensibile corzi ale inimilor. Isus a luat chipul nostru pentru a ne atrage, întrucât măreţiile descurajează şi păstrează distanţa. Avem dreptul să ne apropiem de El, întrucât a preluat însuşirile noastre.

Prin Fecioara Maria, a venit în lume noul Adam. El a sălăşluit în sânul său şi a crescut în sufletul său. Participând la opera de mântuire, L-a născut pentru a fi dăruit oamenilor. Mama lui Isus şi Mama noastră a avut o dublă maternitate: cea dumnezeiască şi cea spirituală. Alegerea Fecioarei Maria este unică, dar Isus trebuie să se nască şi în noi şi să crească într-un mod anume, pentru că Fiul nu este numai al Mariei, ci şi al celor care au primit Cuvântul în suflet.

Rămâi cu noi, Pruncule Isus, căci nu eşti numai bucuria unui zâmbet de copil, ci eşti însuşi sensul existenţei noastre. Mamă Fecioară, ajută-ne ca, atunci când suntem dezorientaţi în necazurile vieţii, să zărim steaua lui Hristos, să-L căutăm cu magii şi să-I asigurăm permanent o locuinţă caldă în inima noastră.

Silvia Pantiş, Oradea