MEDITAŢII

Maşina Curăţirii îmi dă speranţa!
- 19 ianuarie 2006 -

Vrei să fii sfânt? Pentru creştin întrebarea aceasta sună ca: Vrei, calule, ovăz? "Fiţi desăvârşiţi", a spus Isus adresându-se de pe munte mulţimilor - deci şi nouă - şi nu unei clase selecte. Ştim cu toţii calea cea lungă: duceţi o viaţă curată, exemplară, în care virtuţile să le trăiţi la nivel eroic. Lumina nu poate fi ţinută sub obroc, aşa că după ce veţi muri, de fapt abia după cinci ani, aveţi şansa să înceapă pentru Dvs un proces de beatificare. Viaţa vă va fi atent analizată, scrierile la fel, prietenii Dvs vor deveni martori interogaţi în proces... Apoi actele vor ajunge la Roma, pe un birou din Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor. Va urma o nouă cercetare a Dvs - când o să vă vină rândul, căci sunt mulţi înscrişi -, iar la final dacă toate merg bine, Congregaţia va recomanda Papei beatificarea Dvs. Cu puţin noroc, în câteva zeci de ani puteţi fi beatificat şi canonizat, pomenit în calendar şi cu biserici ridicate în cinstea Dvs.

Prea lungă cale? Dacă trimiteţi acest mesaj la zece prieteni ai Dvs în maxim o zi, atunci am pentru Dvs o ofertă excepţională! La incredibilul preţ de 57 euro (69 usd) puteţi să deveniţi în doar câteva zile, adică chiar în timp ce mai trăiţi încă, posesorul unei autentice diplome de canonizare. Dacă o cumpăraţi acum, primiţi gratuit un CD audio cu înregistrarea ceremoniei de canonizare. Şi surpriza nu se opreşte aici. În aceeaşi sumă ultra-mini-micro-mică primiţi tot gratuit un inel suport pentru chei pe care scrie "Eu sunt sfânt"! Mai mult: veţi primi şi o broşură de prezentare a Bisericii Unimentaliştilor Reformaţi (ce contează că nu aţi auzit de ea? sfinţii tot sfinţi sunt!) care eliberează aceste certificate. Nu mai staţi pe gânduri: sunaţi în următoarele cinci minute la... spitalul de nebuni dacă chiar doriţi aşa ceva. Şi dacă la spitalul de nebuni au Internet, vizitaţi YouSaint.com ca să vă convingeţi că nu am inventat nimic.

* * *

La început primului mileniu, undeva prin Turcia de astăzi s-a născut un băiat, nevinovat cum arată toţi copiii în leagăn. Cine să fi bănuit că o dată ajuns la maturitate, acesta avea să ajungă un aprig persecutor al unei minorităţi religioase? Acest bărbat vrednic de dispreţ s-a convertit însă la un moment dat, iar convertirea lui a provocat atâta bucurie, încât este sărbătoare în calendarul liturgic. Este vorba de Sfântul Apostol Paul.

După câteva secole, în Algeria de astăzi se năştea un alt copil, care de asemenea a rătăcit multă vreme. A aderat la erezii, a trăit în desfrânare la cote mari, ba a avut chiar şi un copil cu o femeie care nu i-a fost soţie. Dar după o vreme gustul viciilor nu a mai fost atât de dulce. Inima şi mintea sa, frământate de îndoieli, au găsit calea cea dreaptă, merit având în această îndreptare rugăciunile mamei lui. Astăzi şi acest bărbat se numără între sfinţi: aţi ghicit - Sfântul Augustin.

Sărim acum pe la jumătatea celui de-al doilea mileniu, să mai notăm naşterea unui alt copil, care în câţiva ani a devenit uriaş ca statură. A făcut armata, a participat la mai multe lupte, iar istoria notează faptul că atunci când a renunţat la arme era cu adevărat bogat: ştia să înjure în şapte limbi diferite! Profund, nu? După câţiva ani trăiţi ca vai de el, uriaşul la statură şi mic la inimă primeşte de la Dumnezeu darul să îşi vadă viaţa de până atunci. Mare i-a fost scârba (sau spaima?), căci din acel moment a rupt cu viaţa de până atunci. Sfântul Camil de Lellis este pomenit la 14 iulie în fiecare an.

* * *

Se pot găsi sute de vieţi de sfinţi care merg după un scenariu asemănător. Vieţile lor sunt şi vieţile noastre: vieţi trăite în păcat, desfrânare, egoism, ură, invidie, gelozie, aspiraţii mărunte... Seamănă până la un punct. Până la punctul în care aceşti sfinţi - nu întotdeauna căzând de pe cal, nu întotdeauna loviţi de vreo revelaţie, nu întotdeauna într-o schimbare radicală petrecută în câteva secunde - au spus: "gata cu viaţa de până acum". Mi-a plăcut mult ceva ce am citit recent, o constatare pe cât de banală în aparenţă, pe atât de profundă în realitate: "Oricât de murdar ţi-ar fi trecutul, viitorul îţi este imaculat." Cu adevărat! Pot respira uşurat: nu contează cazierul meu de până acum, ci că în faţă am mereu şansa de a fi sfânt. Fiecare dintre noi am putea spune: nu am persecutat pe nimeni, nu am luat parte la orgii şi nici ştiu să înjur decât în limba natală. Buni de puşi în ramă, nu? Nu. Nu numai că ne-am persecutat sufletul, ci chiar l-am ucis de atâtea ori prin păcat. Am făcut de atâtea ori băi neruşinate în gânduri necurate. Iar limba noastră ascuţită, chiar şi doar cu româna la activ, a făcut de atâtea ori victime. Nu suntem mai vrednici. Aici vine însă marea bucurie: oricât de murdar ne-ar fi trecutul, viitorul ne este imaculat!

Ce alb mai poţi scoate dintr-o viaţă trăită în negrul păcatului? Un om a venit odată apăsat de această disperare la un preot. "Mă va ierta oare Dumnezeu?", l-a întrebat nesigur. Preotul i-a răspuns cu o întrebare: "Dacă ţi se murdăresc hainele, ce faci? Le arunci?" "Nu", a răspuns bărbatul. "Ei bine, nici Dumnezeu nu te aruncă." Iar noi pentru Dumnezeu nu suntem nişte haine: suntem lucrarea mâinilor Lui; pentru noi şi-a jertfit Unicul Său Fiu. Dumnezeu nu ne aruncă, ci ne pune la dispoziţie o supranaturală maşină de spălat: Sacramentul Curăţirii de păcate. Scoate petele impecabil, dacă detergentul părerii noastre de rău este bun. Cu el, trecutul murdar devine viitorul imaculat, certificatul în alb al canonizării noastre. Putem fi desăvârşiţi, aşa cum Tatăl nostru este! De acum înainte.

Şi dacă sunaţi la numărul neafişat pe ecran, o să primiţi gratuit următorul sfat: luaţi o bucată de hârtie, tăiaţi un dreptunghi suficient de mare ca să vă încapă următorul text de pus în piept: "De-astăzi-eu-vreau-să-fiu-sfânt.ro". Când la un moment dat, privind la Dvs, veţi vedea iar murdărie, vă veţi aminti de Maşina de Curăţat care vă permite să permanentizaţi astăzi-ul angajamentului Dvs.

Radu Capan
www.capan.ro