MEDITAŢII

Ascultă glasul Crucii
- 1 martie 2007 -

Hei, tinere, încotro? De ce atâta grabă?

E timpul să te opreşti, măcar şi pentru o clipă. Ştiu, problemele de zi cu zi nu-ţi dau pace. Alergi mereu, câteodată chiar fără ţintă, iar la sfârşitul fiecărei zile eşti tot mai ostenit. N-ai vrea să te odihneşti puţin? Hai, renunţă la serialul pe care-l urmăreşti în fiecare seară la televizor, renunţă la comoditate, la lene, chiar şi pentru câteva ore.

De multe ori, dacă nu neîncetat, îţi doreşti să fii lăsat în pace, să nu-i mai auzi şi să nu-i mai vezi pe cei din jur, pe fiecare cu problemele lui. Poate că eşti sătul de vorbe, de toţi cei care vorbesc prea mult... şi te închizi încetul cu încetul într-o "carapace" confortabilă şi eficientă; devii pasiv, doar un spectator şi începi să priveşti lumea cu ochi reci şi nepăsători.

E timpul să faci ceva, nu crezi?

E timpul să te desprinzi de monotonia cotidiană.

E timpul să te trezeşti, să te trezeşti cu adevărat, să deschizi bine de tot ochii şi să-ncepi să-i priveşti pe cei de lângă tine altfel. Crede-mă, se poate!

Văd bine, uneori ochii tăi sunt trişti, dar nu te gândi numai la problemele tale, la situaţia din familie sau la încercările de tot felul care te "încolţesc", la viitorul care ţi se pare atât de nesigur...

Câţi nu aşteaptă? Atâţia oameni care-şi pun speranţa în tine, care aşteaptă ceva de la tine!

Şi sub chipul fiecăruia se ascunde Isus! El e prezent, în fiecare zi, în toţi aceia pe care îi întâlneşti!

Priveşte-n jur, poţi vedea foarte clar că atâţia oameni aşteaptă astăzi o vorbă bună; nu ezita şi răspunde-le!

Atâţia ochi înlăcrimaţi "cerşesc" mângâiere; apleacă-te şi întinde o mână acelora care nu ştiu ce-i iubirea şi care nu au avut niciodată prieteni!

Atâţia copii aşteaptă ca cineva să-i bage-n seamă; găseşte-i şi joacă-te cu ei!

Atâţia tineri pierduţi şi descurajaţi, care au uitat de Dumnezeu; spune-le parabola Fiului Risipitor şi vorbeşte-le despre dragostea lui Cristos! Atâţia bătrâni şi bolnavi care trăiesc în sărăcie: renunţă astăzi la ceva şi dăruieşte-le o bucată de pâine!

Ştiu, vei spune că e greu, vei spune că toate acestea nu sunt noi pentru tine şi vei întreba: "Ce-mi mai lipseşte?"

Iar El îţi spune: "Tinere, vinde tot ce ai, vinde teama, vinde povara gândurilor negre care-ţi întunecă mintea, vinde îndoielile care-ţi brăzdează inima..., vino apoi şi urmează-Mă! Este tot ceea ce-ţi cer! Voi fi alături de tine şi îţi voi dărui harul, în fiecare zi, de a-ţi putea purta crucea până la capăt. Şi dacă ţi se pare câteodată că porţi pe umeri o cruce grea, bucură-te, fiindcă ACUM şi în fiecare zi înveţi ce e înţelepciunea şi răbdarea. Nu uita că această cruce e izvor de dragoste şi bucurie!

Trăieşte zi de zi speranţa! Crede-mă, e posibil!

Vezi, aşteptarea ta ia sfârşit aici, fiindcă acum sunt cu tine!"

Într-adevăr, prietene, aşteptarea noastră ia sfârşit aici fiindcă acum Dumnezeu făcut om, Isus Cristos, ne arată calea şi merge pe drumul vieţii împreună cu noi.

Hai să îngenunchiem amândoi, să privim Crucea şi să-i ascultăm glasul: iată-L pe Isus dezbrăcat, sărac, dar liber. El nu vorbeşte, rămâne tăcut, însă Crucea Sa devine Cuvântul cel mai puternic şi mai plin de semnificaţii pe care Isus îl rosteşte: IUBIRE.

"Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Său unic, pentru ca cine crede în El să aibă viaţa veşnică" (In 3, 16).

Cât de mult ne-a iubit şi ne iubeşte Isus: nu cuiele L-au ţinut pironit pe cruce, ci dragostea, infinita dragoste pe care o are pentru noi!

Hai să-L ascultăm în acest timp al Postului Mare pe Cel Care a fost răstignit, pe Cel pe Care noi Îl răstignim zi de zi prin păcatele noastre; să-L ascultăm când îi vorbeşte inimii noastre, să-L ascultăm pe El, Cel Care ne spune fiecăruia în parte: "Tu preţuieşti mult pentru mine."

Şi hai să dăruim un strop din iubirea pe care o primim de la Dumnezeu şi fraţilor noştri, să fim mai buni şi să iubim, fiindcă glasului plin de iubire al lui Dumnezeu nu-i putem răspunde decât cu iubire.

E de ajuns să vrem, să încercăm!...

"Dragii mei, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea vine de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste. Prin aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu faţă de noi: Dumnezeu L-a trimis in lume pe Fiul Său unic născut, ca noi să avem viaţă prin El" (1 In 4, 7-9).

Monica Râpeanu