MEDITAŢII

Capitolul 14. Vacanţă

După ce-şi dusese rodul muncii sale obositoare la piaţă, un pescar stătea la ţărm privind şi meditând asupra mării. Trecând pe acolo, un turist îl întrebă: "De ce nu-ţi ridici un credit de la bancă? Vei putea cumpăra o barcă cu motor şi atunci vei prinde încă pe-atâţia peşti. Asta îţi va aduce mult mai mulţi bani şi astfel vei putea angaja o nouă persoană! Vei putea ieşi la pescuit de două ori pe zi şi vei câştiga de trei ori mai mult. Îţi vei putea procura un cuter şi aşa vei profita mai bine de mare, vei putea deschide un magazin în piaţă, apoi un restaurant, apoi chiar o fabrică de conserve". Ochii turistului străluceau puternic. Pescarul îl întrebă: "Şi apoi?" "Apoi nu mai ai de făcut nimic. După aceea vei putea sta aici toată ziua, să priveşti şi să meditezi fericit asupra mării", îi zise turistul. La acestea pescarul îi răspunse: "Dar tocmai asta fac acum!"

Un om a fost surprins odată noaptea pe drum şi, pentru că era obosit, căută un loc liniştit. Se întinse deci pe o piatră mare - cum credea el - şi adormi. Când se trezi a doua zi dimineaţa, omul se găsea într-un loc total diferit, iar toiagul şi rucsacul, pe care le pusese lângă piatră, nu mai erau de găsit. Admiră cu uimire noile ţinuturi şi locul pe care şi-l alesese pentru a se odihni. Atunci descoperi că aceasta nu era o piatră, ci carapacea unei uriaşe broaşte ţestoase. Broasca se deplasă mai departe în timpul nopţii şi-l luă cu sine şi pe acest drumeţ toropit de oboseală.

- Bună ziua, zise micul prinţ.

- Bună ziua, zise negustorul.

Era un negustor de pilule perfecţionate care potoleau setea. Luai una pe săptămână şi nu-ţi mai era sete.

- De ce le vinzi? întrebă micul prinţ.

- Pentru că astfel se face o mare economie de timp, zise negustorul. Experţii au calculat că ele economisesc 53 de minute pe săptămână.

- Şi ce faci cu cele cincizeci şi trei de minute?

- Faci ce pofteşti...

- De-aş avea eu cincizeci şi trei de minute la dispoziţie, spuse micul prinţ, m-aş îndrepta domol către un izvor...

Prima mea călătorie mă conduse în Japonia. Stăteam în faţa templului Fenix din Kyoto, oraşul împărătesc. Călugărul budist de la templu se interesă de provenienţa mea. Dacă nu i-aş fi descris călătoria mea cu lux de amănunte, pentru el n-aş fi fost un european.

Atât cât ştiam, am scos în relief locurile sfinte ale credinţei budiste. Faţa îmi deveni din ce în ce mai serioasă. Când am terminat, am făcut o pauză. Apoi călugărul îmi spuse: "Ce soartă aveţi! Vă compătimesc pentru că trebuie să călătoriţi aşa de mult în lume. Eu călătoresc doar în interior".

Trăia un om care era foarte activ şi nu putea să stea nici măcar un minut din viaţa sa fără să facă ceva. Pe când mergea în oraş, plănuia deja la ce plajă să meargă. Pe când era la plajă, hotăra să facă o excursie la Marienruh, unde există o vedere frumoasă de ansamblu. Pe când era la Marienruh, luă harta rutieră pentru a vedea cum se poate întoarce înapoi mai repede. Pe când savura o friptură de curcan în restaurant, studia cartea cu oferte pentru a vedea ce mai poate lua la sfârşit. Pe când dădea la vale vinul delicios al lui Dionysos, se gândea că pe căldura aceea s-ar fi potrivit mai bine o bere. Astfel nu făcuse niciodată ceva, ci întotdeauna pregătise ceea ce avea să urmeze. Pe când stătea pe patul de moarte, se miră nespus de mult că viaţa, de fapt, i-a fost goală şi lipsită de sens.

Un tâmplar şi ucenicul său merseră împreună printr-o pădure mare. Când au dat de un stejar mare, gros, cioturos, bătrân şi frumos, tâmplarul îl întrebă pe ucenic: "Ştii de ce acest copac este aşa de mare, gros, cioturos, strâmb, bătrân şi frumos?" Ucenicul privi la maestrul său şi spuse: "Nu! Chiar, de ce?"

"Pentru că nu a fost folositor", răspunse tâmplarul. "Dacă ar fi fost folositor, atunci de mult ar fi fost tăiat şi prelucrat pentru mese şi scaune. Dar pentru că a fost nefolositor, a putut să crească aşa de mare şi frumos. Acum nu putem decât să ne punem la umbra lui şi să ne odihnim".

Un înţelept din vechea Chină a fost întrebat de elevii săi: "De-atâta timp stai aici pe malul fluviului şi te uiţi în apă. Ce vezi tu aici?"

Înţeleptul nu dădu nici un răspuns şi nu-şi întoarse privirea de la curentul apei pe care-l urmărea. În cele din urmă spuse: "Apa ne învaţă cum trebuie să trăim. Unde curge, duce viaţă cu sine şi o împarte celor care au nevoie de ea. Este bună şi generoasă. Ştie să netezească denivelările terenurilor. Este dreaptă. Fără să ezite, cade de pe acoperişuri în adâncuri. Este curajoasă. Suprafaţa ei este netedă, dar poate forma valuri adânci. Este înţeleaptă. Rocile şi stâncile care îi stau în cale le ocoleşte. Ştie să suporte. Dar puterea sa blândă este la treabă ziua şi noaptea pentru a da la o parte obstacolele. Este perseverentă. Oricâte serpentine ar trebui să ia asupra ei, nu-şi pierde din vedere direcţia spre ţelul ei veşnic, spre mare. Este conştientă de scopul ei. Şi oricât de murdară devine, se străduieşte fără încetare să devină curată. Are putere să se reînnoiască. De aceea, spuse înţeleptul, privesc în apă. Ea mă învaţă viaţa corectă".