MEDITAŢII

Cartea IV: Despre Taina sfîntului altar

Capitolul XVII

DESPRE DORUL ÎNFLĂCĂRAT ŞI
IUBIREA ARZĂTOARE PENTRU ISUS
ÎN SFÎNTA ÎMPĂRTĂŞANIE

Glasul ucenicului

1. Cu cea mai mare evlavie şi cea mai înflăcărată dragoste, cu toată iubirea şi rîvna inimii mele doresc să te primesc pe tine, Domnul meu, aşa cum te-au primit şi sfinţii tăi nenumăraţi şi ceata tuturor credincioşilor evlavioşi: cei care au dorit să fii al lor prin sfînta Împărtăşanie, cei care ţi-au fost pe plac prin viaţa lor, ca şi prin înflăcărata lor rîvnă. O, Dumnezeul meu, iubirea mea veşnică, singura mea zestre de bunătate, fericirea mea neţărmuită, doresc din toată inima să te primesc cu dragoste aprinsă şi cu toată cuviinţa, aşa cum te-au primit, în adîncul smereniei lor, toţi sfinţii tăi.

2. Şi, deşi nevrednic de asemenea simţăminte de cuvioasă evlavie, îţi pun la picioare toată dragostea inimii mele, ca şi cînd sufletul meu ar fi înzestrat cu toate acestea. Tot ceea ce ar putea încăpea într-o inimă înflăcărată de rîvnă şi evlavie, acestea toate ţi le aduc drept călduros prinos de închinare iubitoare. Nu doresc nimic pentru mine, ci, dimpotrivă, pe mine însumi şi toate cele ce ţin de mine vin să ţi le pun bucuros, din toată inima, la picioare. Doamne, Dumnezeul meu, Creatorul şi Răscumpărătorul meu, doresc astăzi să te pot primi cu toată dragostea, evlavia, cinstea şi lauda; cu toată recunoştinţa, vrednicia şi iubirea; cu toată credinţa, nădejdea şi curăţia, cu toate acele virtuţi cu care te-a dorit şi prin care ţi-a deschis uşa inimii sfînta ta Mamă, slăvita Fecioară Maria, atunci cînd îngerului aducător al bunei-vestiri i-a răspuns cu umilinţă şi evlavie: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvîntul tău (Lc 1, 38).

3. Şi, după pilda celui care a mers înaintea paşilor tăi, Ioan Botezătorul, sfînt între toţi sfinţii, cel care, aflîndu-se lîngă tine, a tresăltat cu fiorul de bucurie al Duhului Sfînt, deşi sta încă închis în sînul mamei sale; el care, mai apoi, văzîndu-te printre oameni, s-a smerit pe sine pînă la pămînt, vorbind cu iubire şi cu evlavie despre prietenul mirelui, cel ce stă şi ascultă pe mire şi se bucură cu bucurie de glasul lui (In 3, 29), îmi doresc şi eu să mă umplu de simţăminte înflăcărate de dor şi să mă pot, din toată inima, aduce pe mine însumi prinos ţie. Mă alătur, în aceasta, tuturor inimilor credincioase, străbătute de fiorul bucuriei; simţămintelor lor înflăcărate, înălţării tuturor cugetelor luminate în chip suprafiresc prin arătarea celor cereşti; acestea toate să-ţi fie ţie, Doamne, prinos de închinare, din partea mea şi a tuturor acelora pentru care trebuie să mă rog, împreună cu toate virtuţile şi laudele trecute şi viitoare, aduse ţie de toată făptura, din cer şi de pe pămînt; ca să fii lăudat de-a pururi şi proslăvit pe vecie.

4. Primeşte, Doamne Dumnezeul meu, rugile şi făgăduinţele mele, dorinţa mea sinceră de a-ţi aduce lauda nesfîrşită, neţărmurita binecuvîntare ce ţi se cad de drept pentru mulţimea negrăită a desăvîrşirilor tale. Acest prinos, ţie datorat, doresc să ţi-l aduc în toate zilele vieţii mele şi în toate clipele fiecărui ceas: mă rog şi mi-aş dori ca, la această datorie de recunoştinţă, să fie uniţi ca într-o singură suflare toate cetele îngereşti şi toţi credincioşii de pe pămînt.

5. Să te laude toate popoarele lumii, pe limba lor să-ţi cînte toate neamurile şi toate seminţiile pămîntului: numele tău preasfînt şi preadulce fie proslăvit cu bucurie şi înflăcărată evlavie de la un capăt al lumii la celălalt. Iar cei ce slujesc cu rîvnă şi cuviinţă preasfînta ta Taină, împărtăşindu-se cu deplină credinţă din ea, să se învrednicească a primi din mîna ta harul şi milostivirea. După ce vor fi dobîndit evlavia la care au rîvnit, după ce se vor fi desfătat cu darul unirii şi contopirii cu tine, după ce se vor fi hrănit de minune din belşugul ospăţului tău ceresc, copleşiţi de toată binecuvîntarea, să-şi aducă aminte şi de mine, sărmanul, pomenindu-mă ţie.