MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis

achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Cartea IV: Despre Taina sfîntului altar

Capitolul III

CÎT ESTE DE FOLOS ÎMPĂRTĂȘANIA DEASĂ

Glasul ucenicului

1. Iată vin la tine, Doamne, dornic să gust din binefacerile comorilor tale, dornic să mă înfrupt la ospățul tău sfînt, pe care, în bunătatea ta, l-ai pregătit celui sărac, Dumnezeule (Ps 67, 11). Într-adevăr, la tine găsesc tot ce mi-aș putea dori, tot ceea ce îmi trebuie; Tu ești mîntuirea și răscumpărarea mea, nădejdea și tăria mea, cinstea și mărirea mea. Așadar, bucură astăzi sufletul slujitorului tău, căci către tine, Doamne Isuse, am înălțat sufletul meu (Ps 85, 4). Doresc acum să te primesc cu toată cuviința și evlavia; mi-e dor să te primesc în casa mea și, asemenea lui Zaheu, să mă învrednicesc de binecuvîntarea ta și să mă pot număra printre fiii lui Avraam. Sufletul meu rîvnește după Trupul tău, inima mea dorește să se unească cu tine.

2. Dăruiește-mi-te și-mi este de ajuns. Afară de tine orice alinare e fără rost. Nu pot trăi fără tine; fără tine, zilele vieții mele nu duc nicăieri. Trebuie să mă apropii cît de des de tine, să te primesc ca hrană a tămăduirii și a mîntuirii mele, ca nu care cumva să mă pierd pe cale, lipsit de merindele cerești. Tu însuți, preamilostive Isuse, ai spus acest lucru în vreme ce predicai poporului și vindecai pe mulți de beteșugurile lor: Nu vreau să plece flămînzi spre casele lor, ca nu cumva să-i lase pe drum puterile (Mt 15, 32). Fă tot astfel și cu mine acum, căci te-ai îndurat să mi te lași pe tine însuți în această Taină, spre mîntuirea credincioșilor tăi. Învederat, ești dulcea întremare a sufletului, iar cel ce se hrănește vrednicește din tine va fi cu tine părtaș al slavei veșnice. Fără îndoială că unuia ca mine, care mă poticnesc și cad în păcat atît de des, care, de atîtea ori, mă dovedesc lînced și șubred, îmi este de mare trebuință să mă rog cît mai mult, să-mi mărturisesc păcatele, și -prin sfînta primire a Trupului tău - să mă primenesc, să mă spăl de prihană și să mă aprind de rîvnă, ca nu care cumva, ținîndu-mă prea mult departe de Sfînta Masă, să mă abat de la hotărîrile bune pe care le-am luat.

3. Cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinerețile lui (Gen 8, 21) și, dacă nu-i va veni în ajutor tămăduirea dumnezeiască, va cădea curînd din rău în mai rău. Sfînta Cuminecătură ferește, însă, de cele rele și dă tărie pe calea binelui. Dacă acum, cînd mă împărtășesc sau celebrez Sfînta Liturghie, mă arăt atît de lăsător și de lînced în slujba lui Dumnezeu, ce ar fi dacă nu m-aș împărtăși din această sfîntă tămăduire, sau dacă nu m-aș folosi de reazemul ei atît de puternic? Și chiar dacă, în sufletul meu, nu mă simt în fiece zi vrednic de Sfintele Taine, să mă străduiesc, măcar din cînd în cînd, la răstimpuri potrivite, să primesc Sfînta Cuminecătură, făcîndu-mă astfel părtaș la harul ei atît de mre. Căci aceasta-i mîngîierea cea mai scumpă a sufletului credincios, cît timp pribegește pe acest pămînt în haina trupului său muritor: să-și aducă aminte cît mai des de Dumnezeul său iubit și să-l primească cu sufletul plin de evlavie.

4. O, minunată îndurare a bunătății tale, Doamne, Tu, Făcătorul și Însuflețitorul tuturor inimilor, care ai binevoit să te cobori pînă la sufletul meu atît de sărac și - cu întreaga ta dumnezeire și omenire - să vii să-i astîmperi foamea. Ferice de cugetul și inima vrednice de a te primi cu evlavie pe tine, Doamne Dumnezeul meu, și de a se umple, întru primirea ta, de bucurie sufletească! O, cît de necuprins e Domnul în sufletul care îl primește, cît de iubitor Oaspetele cu care ospătează, cît de plăcut Sfetnicul astfel întîmpinat, cît de credincios Prietenul astfel dobîndit, cît de bun, dulce, nobil, frumos, vrednic de dragoste și neasemuit, Mirele inimii omenești! Cerul și pămîntul, cu toată podoaba lor, se întunecă înaintea feței tale, iubirea mea, căci toată frumusețea și măreția pămîntului și a cerului e zestrea primită din dărnicia mîinilor tale, și toate laolaltă nu pot ajunge în veci la lumina și slava numelui tău, a cărui pricepere e nețărmurită (Ps 146, 5).


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire