MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis

achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XLVII

ORICÎT DE NESUFERITE,
GREUTĂȚILE TREBUIE ÎNDURATE
CU RĂBDARE PENTRU VIAȚA VEȘNICĂ

1. Fiul meu, nu te lăsa frînt de ostenelile cu care te-ai împovărat pentru mine și nu lăsa amărăciunile să te ducă la deznădejde; ci făgăduințele mele să-ți fie scut și mîngîiere în orice împrejurare. Am deplina putere de a răsplăti cu vîrf și îndesat, mai presus de orice așteptare omenească. N-ai să suferi o veșnicie, jugul acestei dureri nu-l vei purta pe umerii tăi totdeauna. Așteaptă încă puțin și vei vedea curînd cu ochii tăi capătul tuturor relelor. Sosește ceasul cînd toată cazna și zbuciumul încetează. Lucrurile ce se duc o dată cu trecerea timpului sînt totuși scurte și, pînă la urmă, lipsite de însemnătate.

2. Fă bine ceea ce faci: pune umărul cu hărnicie și credință în via mea; răsplata ta sînt Eu însumi. Dacă-i de scris, scrie, dacă-i de citit, citește; suspină și roagă-te în tăcere, îndură bărbătește împotrivirile: vrednică este viața veșnică de toate aceste încercări și lupte, și de altele încă, mai mari. Vine, într-adevăr, odată și odată dorita zi a păcii, cum bine știe Domnul; și nu va fi o zi ca zilele și nopțile obișnuite, ci ca o lumină fără de sfîrșit, o strălucire fără umbre, o pace neclintită, liman al odihnei netulburate. Nu vei mai spune atunci: cine mă va dezrobi de trupul acesta muritor? (Rom 7, 24); și nu vei striga: vai mie, că surghiunul meu s-a lungit peste măsură (Ps 119, 3): căci moartea însăși va fi nimicită, mîntuirea va fi fără întoarcere, toată îngrijorarea spulberată, veselia se va preface în fericire, toți cei din jur vor alcătui o adunare frumoasă și încîntătoare.

3. O, dacă ai ști cum strălucesc în cer minunile neveștejite ale sfinților lui Dumnezeu și slava în care se veselesc toți cei pe care lumea i-a socotit cîndva vrednici de dispreț, nevrednici pînă și de viață, cu siguranță, n-ai pregeta să te smerești, coborîndu-te pînă la pămînt, alegînd mai bine să fii supus tuturora, decît, înălțîndu-te pe tine, să te pui deasupra unuia singur dintre semenii tăi; n-ai mai jindui după zilele desfătării pe acest pămînt, ci te-ai bucura să înduri orice oropsire pentru Dumnezeu, socotind drept ultimul fleac cu putință ca oamenii să te socotească mare în ochii lor!

4. O, de-ai gusta toate aceste adevăruri și de le-ai răsădi adînc în inimă, cum crezi că ai mai putea cîrti chiar și o singură dată? Oare nu se cade ca, pentru viața veșnică, să îndurăm cu răbdare orice ananghie și amărăciune? Și nu-i puțin lucru, crede-mă, să pierzi sau să cîștigi împărăția lui Dumnezeu. Ridică-ți așadar ochii la ceruri. Privește: alături de mine sînt și toți sfinții mei, care în timpul vieții lor pămîntești au dus povara aspră a luptei și care se bucură acum; iată-i mîngîiați, scăpați de orice grijă; iată-i gustînd răsplata odihnei, alături de mine în veci, în împărăția Tatălui meu.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire