MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XLIII

ÎMPOTRIVA ZADARNICEI ŞTIINŢE DE CARTE A LUMII ACESTEIA

1. Fiul meu, nu te lăsa amăgit de zicerile frumoase şi meşteşugite ale oamenilor. Că împărăţia lui Dumnezeu nu este în vorbă, ci în putere (1 Cor 4, 20). Ia seama, deci, la cuvintele mele, căci ele înflăcărează inimile şi luminează minţile, stîrnesc în suflet căinţă şi împărtăşesc balsamul alinării. Să nu te apropii, prin citire, de cuvîntul meu avînd de gînd să pari mai învăţat ori mai înţelept. Gîndul tău să fie la răstignirea viciilor: aceasta va fi mai de folos propăşirii tale decît adînca cunoaştere a multor întrebări grele.

2. După citire multă şi agonisire de cunoştinţe nenumărate, la un singur izvor se cuvine să te reîntorci fără greş. Eu sînt cel de la care purcede toată învăţătura şi toată ştiinţa, Eu luminez înţelepciunea celor mici mai mult decît poate orice învăţătură omenească. Cel căruia îi vorbesc, curînd se înţelepţeşte şi începe să propăşească cu nădejde pe calea binelui. Vai însă de cei care aleargă cu sufletul la gură să afle cît mai multe de la oameni, iar despre calea cea dreaptă nu se întreabă nici un cuvînt! Căci va veni timpul cînd înaintea lor se va ivi Învăţătorul tuturor învăţaţilor, Isus Cristos însuşi, Împăratul îngerilor, venind să asculte cu luare aminte lecţia învăţată de fiecare, cu alte cuvinte, să le cerceteze conştiinţele. Atunci va răscoli cu făcliile toate ungherele Ierusalimului şi va da în vileag tot ceea ce a zăcut tăinuit în întuneric, iar toată pricopsirea minţilor ascuţite va amuţi.

3. Eu înalţ pe cel smerit la minte şi-l fac să priceapă, pe negîndite, mult mai multe rosturi decît i-ar fi stat la îndemînă dacă ar fi petrecut chiar şi zece ani prin şcoli. Predau învăţătura mea fără vorbă multă, fără gîlceavă de păreri, fără împărţire de cununi şi onoruri, fără certuri şi măsurări de judecăţi. Eu sînt acela care învăţ omul să dispreţuiască cele pămînteşti, îl deprind să nu-şi caute desfătarea în cele de faţă, să umble după cele fără moarte, să fugă de laude şi onoruri, să rabde ocara, să-şi pună întreaga nădejde în mine; în afară de mine să nu-şi dorească nimic, iar mai presus de orice să mă iubească cu înfocare.

4. Într-adevăr, nu-i suflet care să mă fi îndrăgit temeinic fără să-şi fi însuşit cunoştinţe dumnezeieşti, fără ca gura lui să fi rostit cuvinte minunate. Mai de folos i-a fost să se lepede de toate, decît să despice firul în patru căutînd rostul de nepătruns al unor lucruri de taină. Dar Eu nu vorbesc tuturora în acelaşi fel: unora le vorbesc despre lucruri obişnuite, altora despre lucruri uimitoare, unora mă descopăr în semne şi în chipuri plăcute, iar altora - în potop de lumină - le dezvălui taine adînci. Rostul tuturor cărţilor este unul, deşi nu pe toţi îi luminează în acelaşi chip; într-adevăr, precum un izvor ţîşnind din lăuntru, Eu sînt învăţătorul adevărului, cercetătorul inimii, cunoscătorul gîndurilor, cîrmaciul tuturor faptelor bune: Eu împart darurile potrivit vredniciilor fiecăruia şi după cum socotesc de cuviinţă.