MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XXXV

VIAŢA NOASTRĂ PE PĂMÎNT
NU POATE FI SCUTITĂ DE ISPITE

1. Fiul meu, nu vei fi niciodată la adăpost în viaţa aceasta, căci atîta timp cît vei trăi vei avea pururi nevoie de armele spiritului. Printre vrăjmaşi trece drumul zilelor tale şi vei fi lovit într-una, ba din dreapta, ba din stînga cărării tale. Aşadar, dacă nu iei asupra ta pavăza răbdării, nu vei putea mult timp să răzbeşti fără vătămare. Mai mult, dacă inima ta nu e puternic întemeiată în mine, dacă nu-ţi pui în gînd să fii pururi gata să suferi orice pentru mine, nu vei putea răzbi prin focul luptei şi nu te vei putea apropia de cununa fericită a biruinţei. Iată de ce trebuie să-ţi croieşti drum vitejeşte prin toate piedicile, mergînd neabătut, cu bărbăţie, înainte, peste toate opreliştile. Într-adevăr, cel ce înţelege să se oţelească pentru biruinţă va primi răsplata, iar cel ce pregetă în trîndăvie va rămîne cu ponosul şi cu ruşinea.

2. Dacă de pe acum, din această viaţă, îţi cauţi odihna şi tihna, cum oare crezi că ai să ajungi la tihna şi odihna de apoi? Nu-ţi pune în gînd să te aşezi pe huzur şi odihnă, ci, dimpotrivă, pe răbdare multă. Adevărata pace s-o cauţi în cer, nu pe pămînt; n-o cerşi oamenilor, nici altor făpturi, ci caut-o la Dumnezeu singur. Pentru Dumnezeu să înduri bucuros orice: truda, de pildă, şi durerile, ispitele şi necazurile, îngrijorările şi lipsurile, bolile şi nedreptăţile, umilinţele, mustrările şi ponegririle de tot felul. Acestea toate sînt de folos virtuţii: ele călesc pe ucenicul lui Cristos, şi ţes încet-încet, pentru el, cununa răsplăţii din ceruri. Răsplata mea e fără de sfîrşit şi mărinimia mea e atît de mare, încît o dăruiesc pentru îndurarea unor cazne trecătoare: răsplătesc cu slavă nesfîrşită îndurarea vremelnică a unor jigniri de o singură clipă.

3. Cum ţi-ai putea închipui că vei avea parte, după voie, de mîngîiere sufletească necontenită, aici pe pămînt? Nici măcar sfinţii cei mari n-au avut parte de aşa ceva, ci prin amar de greutăţi şi de ispite, prin nenumărate vitregii au fost nevoiţi să răzbească. Dar au stat neclintiţi în răbdare, punîndu-şi încrederea mai mult în Dumnezeu decît în ei înşişi, convinşi fiind că nu pot fi puse în cumpănă amărăciunile timpului de faţă, cu slava viitoare (Rom 8, 18). Ai vrea să dobîndeşti pe loc ceea ce mulţi alţii s-au străduit îndelung să capete, vărsînd amar de lacrimi şi trecînd prin cazne grele? Stai în aşteptarea Domnului, poartă-te cu bărbăţie (Ps 36, 14), şi abia atunci vei fi oţelit şi puternic; nu şovăi, nu da bir cu fugiţii: aruncă-te fără preget în luptă, cu trup şi suflet, pentru mărirea lui Dumnezeu. Eu te voi răsplăti cu prisosinţă şi voi fi alături de tine în toată încercarea ta (Ps 90, 15).