MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XIX

RESEMNAREA FAŢĂ DE NEDREPTĂŢI
ŞI CĂLIREA RĂBDĂRII

1. De ce tot vorbeşti astfel, fiul meu? Încetează de a fi văităreţ şi adu-ţi aminte de pătimirea mea şi de suferinţele sfinţilor. Încă nu te-ai împotrivit pînă la sînge (Evr 12, 4). Ceea ce ai suferit pînă acum nu-i mare lucru, dacă te gîndeşti la alţii, care au îndurat cazne mai grele, trecuţi fiind prin ispitiri cumplite, prin amărăciuni nesfîrşite, prin ciur şi dîrmon încercaţi în toate felurile. Iată de ce e bine să te gîndeşti din cînd în cînd la mai grelele suferinţe ale altora, ca să-ţi simţi sufletul uşurat din ananghie. Iar dacă tot nu ţi se va părea lucru neînsemnat amărăciunea ta, întreabă-te dacă nu cumva lucrurile stau astfel datorită lipsei tale de resemnare şi răbdare. Mici sau mari, oricum ar fi amărăciunile, încearcă să înduri tot aleanul cu răbdare.

2. Cu cît mai călit sufleteşte vei fi prin resemnare, cu atît mai înţelepte vor fi şi faptele tale, cu atît mai spornice vredniciile tale; obişnuinţa şi călirea lăuntrică îţi vor uşura, pe de altă parte, ducerea bărbătească a poverilor. Fereşte-te să spui: "Cine sînt eu să înghit atîtea de la cutare sau cutare; şi ce-am făcut eu ca să îndur una ca asta? Sînt ponegrit şi învinuit de lucruri care nici măcar nu mi-au trecut prin cap; din partea altuia aş mai zice; ba chiar cu toată resemnarea". Asemenea păreri ar fi nerozie curată, căci cu gîndul la oameni şi la ponegrire, pierzi din vedere însăşi virtutea răbdării, uiţi tocmai de Cel ce vine la urmă s-o răsplătească.

3. Nu ştie ce-i adevărata resemnare cel care nu înţelege să sufere decît cum şi cît crede de cuviinţă, sau din partea cui socoteşte că-i cazul. Omul cu adevărat răbdător nu se uită de la cine vine nedreptatea: poate fi chiar mai marele său, sau unul de-o seamă cu sine, sau altul încă şi mai mic şi mai neînsemnat; pentru el e totuna dacă umilirea vine din partea unui om bun şi sfînt, sau, dimpotrivă, din partea unuia ticălos şi nevrednic; fără nici o deosebire, fără să ţină seama de la cine vine nedreptatea ce i se aduce, orice şi ori de cîte ori i s-ar întîmpla, orice lucru potrivnic, el primeşte cu recunoştinţă totul din mîna lui Dumnezeu, dobîndind astfel un cîştig uriaş: într-adevăr, nimic din ceea ce suferă omul pentru Dumnezeu, - oricît de mic ar fi lucrul acela - nu rămîne fără vrednicie şi răsplată.

4. Fii prin urmare gata de luptă, dacă doreşti să te bucuri de izbîndă. Fără luptă nu vei putea niciodată ajunge la cununa biruinţei prin răbdare. Cine nu consimte să sufere, respinge încununarea. Dacă doreşti încununarea, luptă-te aşadar bărbăteşte, căleşte-te cu răbdare. Fără caznă n-ai cum să tinzi către odihnă, căci fără măsurare de puteri nu poate ajunge nimeni la biruinţă.

5. Prin harul tău fă, Doamne, cu putinţă tot ceea ce firii mele omeneşti i se pare cu neputinţă. Tu ştii bine cît de slab sînt cînd e vorba de a îndura şi suferi şi cu cîtă uşurinţă ultimul fleac ivit în cale mă abate din drum. Fă ca orice încercare şi amărăciune să mi se pară, pentru numele tău, plăcută şi de dorit; într-adevăr, a fi la ananghie şi a suferi pentru tine este tot ce poate fi mai folositor şi mai prielnic.