MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XVII

ORICE GRIJI NE-AR ÎMPOVĂRA,
SĂ LE ÎNCREDINŢĂM PE TOATE
LUI DUMNEZEU

1. Fiul meu, lasă-te în voia mea cu totul: Eu ştiu tot ceea ce este spre binele tău. Tu gîndeşti omeneşte; de multe ori, în părerile tale, te laşi mînat de imboldul firii tale.

2. Ai dreptate, Doamne, aşa este. Tu-mi porţi de grijă mult mai mult şi mult mai bine decît aş putea să-mi port de grijă eu însumi. Stă ca frunza pe apă cel ce nu-şi încredinţează toate grijile ţie. Doamne, dacă voinţa mea rămîne statornic, neclintit credincioasă ţie, vei face din mine tot ceea ce voieşti. Nu poate fi decît de bine tot ceea ce ai putea hotărî să faci cu mine. Dacă placul tău este să mă cufund în beznă, fie voia ta binecuvîntată; dacă mă vrei scăldat în lumină, fii binecuvîntat, din nou. Dacă binevoieşti să-mi dăruieşti mîngîiere, fii binecuvîntat; dacă voieşti să port jugul oropsirii, fii iarăşi binecuvîntat.

3. Da, fiul meu, astfel vreau să te ştiu, dacă doreşti să mergem pe acelaşi drum împreună. La fel de neprecupeţit se cade să fii gata pentru suferinţă ca şi pentru bucurie. La fel de voios, gata pentru lipsă şi sărăcie, ca şi pentru belşug şi avuţie.

4. Bucuros sînt gata, Doamne, să îndur pentru tine orice împrejurare pe care ai trimite-o asupra mea, ca să mă încerci. Mi-e tot una şi primesc din mîna ta, fără deosebire, binele şi răul, dulceaţa şi amărăciunea, veselia şi tristeţea şi, pentru tot ceea ce mi se întîmplă, ţie îţi aduc mulţumire. Fereşte-mă de orice păcat şi nu mă voi înspăimînta de moarte şi de iad în vecii vecilor. Atîta timp cît nu-ţi întorci faţa de la mine, atîta timp cît nu mă ştergi din cartea vieţii, nici o vitregie şi nici o amărăciune nu va putea să-mi aducă vreo vătămare.