MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis

achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XIII

ASCULTAREA SMERITĂ
A CELUI CE URMEAZĂ CU SUPUNERE
PILDA LUI ISUS CRISTOS

1. Fiul meu, cel care încearcă să fugă de ascultare fuge singur de har; iar cel ce umblă după lucruri aparte le pierde pe cele obștești. Cel care nu se supune de bunăvoie și cu plăcere mai marilor săi dă semn că nu și-a supus încă cu desăvîrșire propriul trup, mocnind încă de cîrtire și răzvrătire. Învață, prin urmare, să te supui fără preget mai marelui tău, dacă dorești ca trupul, la rîndul lui, să stea cuminte sub jug. Într-adevăr, vrăjmașul din afară va fi mai ușor biruit, dacă înlăuntrul sufletului nu va fi răvășeală. Nici un dușman nu-i mai de temut, mai vătămător pentru suflet, decît omul însuși față de sinea sa, dacă trupul nu stă ascultător sub veghea bărbătească a spiritului. Trebuie neapărat să-ți însușești un adevărat dispreț față de tine însuți, dacă dorești să fii mai puternic decît trupul și sîngele. Pregeți să te supui voinței altora, pentru că încă te mai iubești pe tine însuți cu nesăbuință.

2. Să fie mare lucru oare, dacă - praf și nimica fiind - te supui altui om, din dragoste pentru Dumnezeu, atunci cînd Eu însumi, Atotputernicul și Preaînaltul, care pe toate le-am zidit din nimic, m-am supus cu umilință altor oameni, pentru tine? M-am făcut cel mai smerit și cel mai mic, ca, prin umilința mea, să-ți poți înfrînge trufia. Învață, fărîmă de praf, ce este ascultarea. Învață să te smerești, chip de lut și de țărînă, fii gata să te așterni sub călcîiele tuturora. Învață să-ți pui sub jug bunul plac și propria voie, supune-te tuturora.

3. Fă-te foc și pară, aprinde-te împotriva ta de dreaptă mînie, nu îngădui să crească umflătura acestei bube în sufletul tău; supune-te și fă-te mic, ca toți și unul fiecare să te poată călca în picioare; așterne-te sub călcîie, precum tina bătătorită a drumului mare. Ai oare vreo pricină ca să te vaiți, ființă de prisos? Cum ai putea oare răspunde celor ce ți se ridică împotrivă, ființă bicisnică și întinată, care de atîtea ori ai adus jignire lui Dumnezeu, făcîndu-te vrednic de osînda iadului? Dar ochiul meu te-a cruțat, căci sufletul tău a fost și este scump privirii mele: ca să-mi cunoști iubirea și să fii pururi recunoscător pentru binefacerile mele; ca să nu contenești să te smerești în deplină supunere și să duci fără cîrtire jugul disprețului omenesc.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire