MEDITAŢII

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul I

CUVÎNTUL DOMNULUI VORBEŞTE ÎN ŞOAPTĂ
SUFLETULUI CREDINCIOS

1. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu (Ps 84, 8). Ferice de sufletul care aude glasul Domnului răsunînd într-însul, şi care soarbe cuvintele mîngîierii de pe buzele Domnului. Ferice de urechile pururi deschise şoaptelor lui Dumnezeu, ferice de cei ce ştiu să nu se sinchisească de şuşotelile lumii. Fericiţi, de asemenea, cei care nu-şi apleacă urechea la rostirile ce răsună în afară şi care, dimpotrivă, iau aminte la glasul ce povăţuieşte sufletul. Ferice de ochii care-şi închid pleoapele pentru cele din afară, ca să-şi aţintească mai bine privirile asupra celor din lăuntru. Ferice de cei care pătrund lucrurile dinăuntru şi care se străduiesc zi de zi, prin îndelungă pregătire, să înţeleagă tot mai bine tainele cereşti. Ferice de cei ce-şi consfinţesc faptele şi gîndurile Domnului, lepădîndu-se de toate lucrurile şi piedicile lumii. Ia seama la toate acestea, suflete al meu, şi pune zăvor simţurilor din afară, ca să poţi auzi cuvîntul Domnului şi Dumnezeului tău răsunînd întru tine.

2. Iată ce zice Acela care te iubeşte: Eu sînt mîntuirea ta (Ps 34, 3), Eu sînt liniştea şi viaţa ta. Fii alături de mine mereu şi ai să te bucuri de pace. Leapădă-te de tot ceea ce este trecător şi caută lucrurile care nu pier. Ce altceva sînt toate lucrurile şi făpturile lumii acesteia, dacă nu o nălucire amăgitoare? Şi la ce ţi-ar putea folosi toate făpturile lumii, dacă tu, suflete al meu, ai ajunge să fii părăsit de Părintele şi Creatorul tău? Prin urmare, leapădă-te de toate, ca să te faci plăcut, în credinţă, Domnului şi Ziditorului tău, şi astfel să poţi ajunge la o fericire neînşelătoare.