MEDITAŢII

Cartea a II-a: Poveţe pentru luminarea lăuntrică

Capitolul VIII

BUNĂTATEA PRIETENIEI LUI ISUS

1. Cînd Isus e lîngă tine, totu-i bine, nimic nu pare prea greu; cînd Isus lipseşte, totul devine duşmănos. Cînd glasul lui Isus nu răsună în suflet, orice mîngîiere e nălucire; cînd Isus rosteşte chiar şi numai un singur cuvînt, sufletul simte o mare alinare. Nu oare de aceea Maria Magdalena s-a sculat în picioare din locul unde stătea şi plîngea, de îndată ce Marta a vestit-o: Învăţătorul e aici şi te cheamă (In 11, 28)? Fericită clipa cînd Isus soseşte să cheme sufletul omului de la lacrimi la bucurie! Cît de searbăd şi amar e totul cînd Isus e departe! Ce nebunie şi ce zădărnicie să-ţi doreşti orice în afara lui Isus! Într-adevăr, pagubă mai mare n-ar fi, chiar dacă ai pierde întreaga lume.

2. Căci ce-ar putea, la urma urmei, să-ţi aducă în dar lumea aceasta, în lipsa lui Isus? A fi fără Isus e chin de iad; a fi cu Isus împreună e un dulce paradis. Cît timp Isus este cu tine, nici un potrivnic nu va putea să-ţi aducă nici cea mai mică atingere. Cel ce găseşte pe Isus, află o comoară minunată, mai mult chiar: lucrul cel mai de preţ de pe lume; cel ce pierde pe Isus, pierde nemăsurat de mult, mai mult, de netăgăduit, decît lumea întreagă. În cea mai lucie dintre sărăcii se află sufletul străin de Isus; cel mai bogat om de pe lume e cel care se bucură de Isus în toate zilele vieţii sale.

3. Mare destoinicie să ştii să-l ai mereu pe Isus aproape, mare înţelepciune să ştii să nu-l înstrăinezi de la tine. Fii smerit şi iubitor de pace şi Isus va fi mereu cu tine. Fii evlavios şi blînd şi Isus va sta veşnic alături de tine. Uşor poţi alunga pe Isus şi, astfel făcînd, să-i pierzi harul, atunci cînd inima te împinge spre lunecuşul lucrurilor din afară. Dar, te întreb, dacă Isus va fi înstrăinat de tine şi îl vei pierde, la cine oare vei alerga, la ce prieten vei putea căuta şi afla înţelegere? Fără căldura unei prietenii, nimeni nu se poate bucura de mulţumire în viaţă; dar dacă nu Isus va fi pentru tine prietenul cel mai bun, vei fi cuprins pînă la urmă de alean şi de amărăciune. Ar fi, aşadar, nesăbuit să te încrezi în altcineva, în orice altă făptură să-ţi cauţi fericirea. Mai curînd lumea întreagă să ţi-o pui împotrivă, decît să aduci jignire Domnului Isus. Din toţi cei ce îţi sînt dragi, Isus să fie aşadar cel mai drag, singurul şi cel mai scump inimii tale.

4. Iubeşte pe toţi oamenii pentru Isus; pe Isus, însă, iubeşte-l pentru sine. Isus singur se cuvine iubit într-un chip aparte, căci e singurul bun şi credincios, mai presus decît tot ce ţi-ar putea dărui vreo altă prietenie. Pentru Isus şi în Isus să-ţi fie dragi nu numai toţi ceilalţi prieteni, dar şi duşmanii; pentru toţi roagă-te, ca toţi oamenii să-l poată cunoaşte şi iubi la rîndul lor. Nu tînji să fii drag oamenilor şi încondeiat cu vorbele lor de laudă: iubirea şi lauda se cuvin lui Dumnezeu, şi nimeni nu i se poate asemăna în vreun fel în această privinţă. Nu dori să fii cel dintîi în inima nimănui, nici nu da în inima ta întîietate nimănui; Isus mai presus de orice să fie stăpînul inimii tale, ca şi al inimii tuturor oamenilor de bine.

5. Fii curat şi liber în sufletul tău, scutură orice piedică din partea făpturilor. Se cuvine să te lepezi de toate şi, cu inima curată, să te dăruieşti lui Dumnezeu, dacă doreşti cu adevărat să guşti cît de bun este Domnul (Ps 33, 9). Dar nu vei ajunge niciodată aici, dacă nu te vei lăsa călăuzit în voie de harul dumnezeiesc, părăsind şi lepădînd totul, ca, de unul singur, să te poţi uni cu Dumnezeu singur. În clipa cînd harul lui Dumnezeu coboară asupra sufletului, omul devine puternic în toate privinţele; dimpotrivă, cînd harul încetează să-l oblăduiască, omul devine şubred şi sărman şi, astfel, cade pradă uşoară tuturor urgisirilor. În astfel de împrejurare nu deznădăjdui însă şi nu-ţi pierde cumpătul, ci îmbrăţişează cu seninătate voinţa lui Dumnezeu înfruntînd clipele amărăciunii, pentru mărirea lui Isus Cristos; căci după viforul iernii vine vara, după noapte, lumina zilei şi după furtună, vreme bună.