MEDITAŢII

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului

Capitolul XXIV

JUDECATA ŞI OSÎNDELE PĂCĂTOŞILOR

1. În orice lucru caută să vezi sfîrşitul şi închipuieşte-ţi felul cum te vei înfăţişa în faţa dreptului Judecător, căruia nu-i este nimic ascuns, care nu se îmbunează cu daruri şi nici nu primeşte dezvinovăţiri, dar care va judeca ceea ce este drept. O, păcătos nesăbuit şi nenorocit! Ce-i vei răspunde lui Dumnezeu, cunoscătorul tuturor fărădelegilor tale, tu care adesea tremuri în faţa mînioasă a unui muritor de rînd? Ce te împiedică să te pregăteşti pentru ziua judecăţii, cînd nimeni nu va putea fi dezvinovăţit sau apărat prin altul, cînd fiecare va fi destul de împovărat cu sine însuşi? Acuma ostenelile tale pot da rod, lacrimile tale sînt primite, suspinul tău e ascultat, suferinţa ta e curăţitoare şi-l poate împăca pe Dumnezeu.

2. Mare şi sfînt purgatoriu este acela al omului răbdător, care, suferind nedreaptă ocară din partea altora, mai mult se întristează de păcatul lor decît de nedreptatea îndurată de el însuşi; el se roagă bucuros pentru potrivnicii săi, le iartă din toată inima greşelile, şi nu întîrzie să ceară iertare celor pe care i-a supărat. Se înduplecă mai curînd decît se mînie. Se înfrînge adeseori pe sine şi îşi dă silinţa de a supune trupul sufletului. Mai chibzuit este să te cureţi acum de păcate şi să stîrpeşti viciile, decît să laşi spălarea lor pentru viaţa cealaltă. Într-adevăr, pe noi înşine ne înşelăm prin dragoste neorînduită faţă de trupul nostru.

3. Într-adevăr, ce altceva va mistui focul acela, dacă nu tocmai păcatele tale? Prin urmare, cu cît mai mult te cruţi pe tine însuţi, urmînd acum poftele trupului, cu atît mai multă spuză şi zgură aduni spre ardere, la urmă. Căci în ceea ce a păcătuit omul, în aceea se va pedepsi mai aspru. Ghimpi mistuitori nu vor da pace celui leneş; foamea şi setea vor chinui pe cel lacom. În smoală clocotindă şi pucioasă vor fi scufundaţi desfrînaţii şi iubitorii de plăcere şi, precum cîinii turbaţi, vor urla de durere pizmătăreţii.

4. Nu va fi păcat sau viciu fără răsplată. Atunci cei trufaşi vor fi făcuţi de toată ruşinea, iar zgîrciţii se vor zvîrcoli în cele mai cumplite strîmtorări. Atunci un singur ceas de caznă şi chin va fi mai greu de îndurat decît, aici pe pămînt, un veac întreg în cea mai aspră pocăinţă. Acolo, într-adevăr, nu va fi clipă de răgaz, nu va fi dată osîndiţilor nici o mîngîiere; aici, totuşi, caznele cunosc din cînd în cînd răgazuri, iar omul se poate bucura de mîngîierea prietenilor. În aşa fel să te îngrijeşti acum şi să te căieşti de păcatele tale, încît în ziua judecăţii fără grijă să fii, în rînd cu fericiţii. Că atunci dreptul va sta cu multă îndrăzneală înaintea feţei celor ce l-au asuprit (Înţ 5, 1) şi l-au înjosit. Abia atunci se va ridica la judecată cel care, acum, se supune cu umilinţă judecăţii oamenilor. Abia atunci va fi plin de încredere cel sărman şi smerit, în timp ce omul trufaş va fi apucat de tremur şi spaimă.

5. Atunci, într-adevăr, se va vedea că înţelept în această viaţă a fost cel care, pentru Cristos, a învăţat să treacă drept nebun în ochii lumii şi să fie dispreţuit. Atunci tot necazul îndurat cu răbdare va deveni prilej de bucurie şi toată fărădelegea îşi va astupa gura sieşi (Ps 106, 42). Atunci toţi cei evlavioşi se vor bucura şi toţi cei fărădelege se vor întrista. Atunci trupul, acum pedepsit, va fremăta de fericire, mai mult decît dacă, aici pe pămînt, ar fi dus-o într-o necurmată desfătare. Atunci haina ponosită va deveni luminoasă, iar veşmintele scumpe se vor întuneca asemenea cenuşei. Atunci proasta căsuţă a săracului se va dovedi mai de preţ decît palatele aurite. Atunci mai de folos va fi statornicia în răbdare, decît toată puterea lumii acesteia. Atunci mai slăvită va fi ascultarea curată decît toată măiestrita viclenie a lumii.

6. Atunci mai multă bucurie va da conştiinţa limpede şi dreaptă, decît toate învăţăturile filosofiei. Atunci va atîrna mai mult în cumpănă dispreţul bogăţiilor, decît toate comorile agonisite de locuitorii pămîntului. Atunci mai multă mîngîiere vei avea de pe urma rugăciunilor făcute cu evlavie, decît de pe urma ospeţelor la care te-ai înfruptat cu bucate alese. Atunci mai curînd te vei bucura de roadele tăcerii păstrate, decît de îndelungi convorbiri avute cu alţii. Atunci mai de preţ vor fi faptele bune şi sfinte decît toate cuvintele frumoase. Atunci mai multă plăcere va aduce viaţa cumpătată şi pocăinţa aspră decît toate dezmierdările pămîntului. Învaţă de pe acum să înduri suferinţa în cele mărunte, ca atunci să fii vrednic de a fi scutit de cele mult mai grele. Aici, acum, încearcă şi vezi ce ai să poţi la urmă. Dacă acum nu eşti în stare să înduri atîta lucru, cum oare vei putea îndura cazne fără sfîrşit? Dacă, astăzi, un dram de suferinţă te scoate din răbdări cu atîta uşurinţă, ce va face din tine focul gheenei? Căci, într-adevăr, nu te vei putea bucura de două desfătări odată: să fii fericit în lumea aceasta şi, împreună cu Cristos, să locuieşti în cealaltă.

7. Şi dacă pînă astăzi ţi s-ar fi întîmplat să trăieşti numai în onoruri şi dezmierdări, spune-mi, la ce ţi-ar folosi în clipa de faţă toate acestea dacă ar trebui să mori chiar acum? Toate, într-adevăr, în afara iubirii de Dumnezeu şi în afara slujirii sale curate, sînt zadarnice. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu din toată inima nu se teme nici de moarte, nici de chinuri, nici de judecată, nici de infern; căci dragostea desăvîrşită deschide calea cea fără de piedici spre Dumnezeu. Nici nu-i de mirare că se înspăimîntă de moarte şi de judecată cel căruia îi place încă să păcătuiască. E bine, totuşi - dacă nu din dragoste, măcar de spaima iadului - să te păzeşti de rele. În schimb, cel care leapădă teama de Dumnezeu nu va putea sta pe cărarea dreaptă multă vreme, ci foarte curînd va cădea în cursele diavolului.