MEDITAŢII

Cartea I: Îndrumări de folos pentru viaţa sufletului

Capitolul XXIII

DESPRE GÎNDUL LA MOARTE

1. Foarte curînd se va sfîrşi cu tine pe lumea aceasta; caută deci să-ţi dai seama în ce stare te afli. Omul astăzi este, iar mîine nu mai este. Odată ce s-a mistuit din ochii noştri, se şterge repede şi din amintire. O, nebunie şi împietrire a inimii omeneşti, cu gîndul numai la cele vremelnice, iar de cele viitoare prea puţin sinchisindu-se! Ar trebui să te porţi în aşa fel - atît în fapte, cît şi în gînd - ca şi cînd, astăzi chiar, ar trebui să mori. Dacă ai avea o conştiinţă rînduită nu te-ai teme atîta de moarte. Dar dacă astăzi nu eşti pregătit, cum vei putea oare să fii gata mîine? Ziua de mîine este nesigură, şi parcă ştie cineva dacă va ajunge ziua de mîine?

2. Ce folos este a trăi vreme îndelungată, dacă ne îndreptăm aşa de puţin? Ah, de multe ori viaţa îndelungată nu ne îndreaptă, ci mai mult ne sporeşte vinovăţia. Măcar de am fi trăit cum se cuvine în lumea aceasta chiar şi numai o singură zi! Mulţi socotesc anii întoarcerii lor la Dumnezeu, dar rodul îmbunătăţirii lor adesea este mic. Dacă a muri este lucru înspăimîntător, poate că ar fi mai primejdios a trăi multă vreme. Ferice de acela care are totdeauna înaintea ochilor ceasul morţii sale şi se pregăteşte zilnic de moarte. Dacă ai văzut cîndva pe cineva murind, gîndeşte-te că şi tu vei merge pe acelaşi drum.

3. Dimineaţa gîndeşte-te că nu vei ajunge să vezi seara; iar seara nu îndrăzni să-ţi făgăduieşti ziua de mîine. Fii aşadar totdeauna gata şi trăieşte în aşa fel ca moartea să nu te surprindă niciodată nepregătit. Mulţi mor de o moarte grabnică şi neprevăzută, căci: Fiul omului va veni în ceasul în care mai puţin ne aşteptăm (Lc 12, 40). Cînd va sosi ceasul de pe urmă, vei începe a te gîndi la toată viaţa ta trecută cu totul altfel, iar atunci te vei căi că ai fost aşa de neglijent şi nepăsător.

4. Ferice de omul înţelept care îşi dă silinţa să fie toată viaţa aşa cum ar vrea să fie în ceasul morţii! Căci dispreţul desăvîrşit al lumii, dorinţa înflăcărată de a înainta în toate virtuţile, iubirea de disciplină, ostenelile pocăinţei, neprecupeţirea ascultării, lepădarea de sine şi îndurarea tuturor vitregiilor din dragoste pentru Isus ne va da marea încredere de a ne putea bucura de o moarte fericită. Cît timp eşti sănătos, poţi să faci multe lucruri bune, dar odată ce te-ai îmbolnăvit, nu ştiu ce vei putea face. Pe puţini boala îi face mai buni, după cum şi aceia care fac multe pelerinaje rareori se sfinţesc.

5. Nu te încrede în prieteni şi în rude şi nu amîna mîntuirea ta în viitor, deoarece oamenii te vor uita mai curînd decît îţi închipui. Este mai bine să te pregăteşti acum şi să dai întîietate faptelor bune, decît să te încrezi în ajutorul altora. Dacă acum nu te îngrijeşti de tine însuţi, cine se va îngriji de tine în viitor? Timpul cel mai de preţ acum este. Acum sînt zilele mîntuirii, acum este vremea potrivită (2 Cor 6, 2). Dar, din nefericire, nu dai folosinţă mai bună acestui timp, cînd poţi agonisi merite ca să-ţi asiguri viaţa veşnică. Va veni vremea cînd vei dori să mai ai parte de o zi sau chiar şi de numai un ceas, dar cine ştie dacă ţi se va da.

6. Iată, dragul meu, de ce mare primejdie, de ce urgie te-ai putea elibera dacă ai trăi încă de pe acum, necontenit, cu frica şi gîndul morţii. Învaţă, aşadar, să trăieşti acum în aşa fel încît să poţi, în ceasul morţii, să te bucuri, nu să te îngrozeşti. Obişnuieşte-te, de pe acum, a muri pentru lumea aceasta, ca atunci să poţi începe a trăi pentru Cristos. Obişnuieşte-te de pe acum a dispreţui toate, ca atunci să poţi să mergi nestînjenit la Cristos. Pedepseşte-ţi de pe acum trupul prin pocăinţă, ca atunci să te poţi bucura de încredere deplină.

7. O, nesocotitule, pe ce temei te bizui că vei trăi multă vreme, cînd n-ai măcar o singură zi asigurată? Cîţi au fost înşelaţi şi s-au văzut pe ne-aşteptate despărţiţi de trupul lor? De cîte ori ai auzit spunîndu-se: cutare a căzut lovit de sabie, cutare s-a înecat, cutare căzînd de sus şi-a spart capul, cutare s-a înecat mîncînd, cutare a murit jucînd? Unul a murit de foc, altul de fier, altul de ciumă, altul a murit de mîna hoţilor, şi aşa, sfîrşitul tuturor este moartea, iar viaţa oamenilor trece repede ca umbra.

8. Cine îşi va aduce aminte de tine după moarte? Şi cine se va ruga pentru tine? Fă acum tot ce mai poţi face, dragul meu, fiindcă nu ştii cînd vei muri şi nu ştii ce te aşteaptă după moarte. Cît mai ai vreme, strînge-ţi bogăţii nepieritoare. În afară de mîntuirea ta, nu te gîndi la altceva; îngrijeşte-te numai de cele ce sînt ale lui Dumnezeu. Fă-ţi acum prieteni, cinstind pe sfinţii lui Dumnezeu şi urmînd pilda lor, pentru ca atunci cînd vei sfîrşi cu viaţa aceasta, ei să te primească în corturile cele veşnice (Lc 16, 9).

9. Socoteşte-te pe lumea aceasta ca un călător şi un oaspete, care n-are grijă de lucrurile lumii. Păstrează-ţi pururea inima dezlegată de cele lumeşti, necontenit înălţată spre Dumnezeu, deoarece nu ai aici pe pămînt cetate statornică (Ev 13, 14). Spre înalt îndreaptă zilnic rugăciunile şi suspinele tale cu lacrimi, pentru ca după moarte sufletul tău să se învrednicească a trece cu fericire la Domnul. Amin.