MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis

achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul XIX

DEPRINDERILE UNUI BUN CĂLUGĂR

1. Viața unui bun călugăr trebuie să fie înzestrată cu belșug de virtuți, ca lăuntrul sufletului său să fie așa cum se arată în fața oamenilor. Ba, la drept vorbind, ar trebui să fie mai mult înlăuntru decît apare pe dinafară; deoarece Acela care vede cele din lăuntrul omului este Dumnezeu, pe care sîntem datori să-l respectăm mai presus de toate, oriunde ne-am afla, și să ne purtăm în ochii lui curați ca niște îngeri. Se cuvine să reînnoim, în fiecare zi, hotărîrile noastre și să ne îndemnăm la rîvnă, ca și cînd ne-am fi întors la Dumnezeu acum pentru întîia dată; și să zicem: "Ajută-mă, Doamne Dumnezeule, în buna propunere și în sfînta ta slujbă, și fă ca astăzi să încep bine, deoarece pînă acum n-am făcut nimic".

2. Propășirea noastră în desăvîrșire depinde de puterea hotărîrilor noastre și de multă sîrguință are nevoie cel care vrea să înainteze. Dacă cel ce ia hotărîri puternice dă greș atît de des, ce se va întîmpla cu acela care rareori, și fără atîta dîrzenie, își propune să facă cîte ceva? Abaterea de la propunerea noastră se întîmplă în fel și chip; chiar și cea mai mică neglijență în deprinderile noastre anevoie poate trece fără pierdere. Hotărîrile celor drepți se bizuie mai mult pe harul lui Dumnezeu decît pe propria lor înțelepciune, și în orice întreprind ei își pun în darul Domnului, întotdeauna, toată încrederea. Căci omul propune, dar Dumnezeu dispune și calea omului nu-i în mîinile sale (Ier 20, 23).

3. Dacă întrerupem o îndeletnicire obișnuită pentru o faptă evlavioasă sau pentru binele fraților noștri, ne vom reîntoarce la ea cu toată ușurința. Dar dacă se lasă cu ușurință - fie din nepăsare, fie pentru că ni s-a urît -, fapta nu va fi scutită de vinovăție, iar dauna se va simți mai tîrziu. Să ne silim cît putem și tot vom greși cîte puțin în multe. De aceea se cuvine să ne propunem întotdeauna lucruri anume, mai ales cu privire la acele împrejurări care ne împiedică mai mult în desăvîrșire. Trebuie să cercetăm și să orînduim atît viața noastră lăuntrică cît și cea exterioară, pentru că amîndouă sînt de folos pentru a propăși în desăvîrșire.

4. Dacă nu poți să te reculegi fără întrerupere, adunăți gîndurile cel puțin din cînd în cînd, sau cel puțin o dată pe zi, dimineața sau seara. Dimineața ia hotărîri, iar seara cercetează purtările de peste zi: cum te-ai purtat în vorbele tale, în fapte, în gînduri, deoarece în acestea ai supărat de mai multe ori pe Dumnezeu și pe aproapele tău. Înarmează-te ca un soldat împotriva vicleniilor diavolești, înfrînează-ți lăcomia, ca să înfrînezi mai ușor orice pornire neorînduită a trupului. Nu sta niciodată degeaba; apucă-te fie de citit, fie de scris, fie de rugăciune, fie de meditație, sau fă ceva folositor pentru binele comun. Totuși munca cu brațele să se facă cu măsură, deoarece nu poate fi făcută de toți la fel.

5. Deprinderile particulare nu trebuie scoase la iveală, deoarece în taină se pot practica mai bine. Totuși ferește-te de a fi leneș în îndeplinirea deprinderilor comune și rîvnic numai pentru cele particulare; ci, odată ce ți-ai făcut datoria cu toată fidelitatea în cele impuse, dacă îți mai rămîne ceva timp, întoarce-te înlăuntrul tău după cum te îndeamnă sufletul. Nu toți pot face aceleași practici; unuia i se potrivește mai mult una, altuia alta. De asemenea, după cum sînt împrejurările, sînt de ales și practicile; deoarece unele sînt mai indicate în zilele de sărbătoare, altele în zilele de lucru. La fel, în vreme de ispită avem nevoie de unele, și de altele în timp de pace și de liniște. Deosebite sînt gîndurile care ne plac atunci cînd sîntem mîhniți, de cele cînd ne bucurăm în Domnul.

6. La sărbătorile mari, se cuvine să reînnoim deprinderile frumoase din trecut și să cerem cu mai mare înflăcărare ocrotirea sfinților. De la o sărbătoare la alta se cuvine să luăm într-adevăr hotărîri ca și cînd ar urma să fim chemați neîntîrziat la sărbătoare în viața cea veșnică. Tocmai de aceea, la zile mari, este cazul să ne pregătim cu mai multă sîrguință, adîncind bunele hotărîri de a duce o viață mai duhovnicească, păstrînd toate rînduielile cu mai mare sfințenie încă, întocmai ca și cum, în scurtă vreme, ar urma să primim de la Dumnezeu răsplata tuturor ostenelilor noastre.

7. Și dacă ziua răsplății se amînă, să socotim că nu sîntem încă îndeajuns de bine pregătiți, nevrednici încă de o slavă atît de mare, care se va arăta însă în noi la vremea hotărîtă, și astfel să ne dăm silința a ne pregăti cît mai bine cu putință pentru sfîrșitul nostru. Fericită slugă - spune Evanghelistul Luca - care atunci cînd va veni stăpînul, o va găsi veghind; adevăr vă spun, o va pune peste toate bunurile sale (Luca 12, 37).


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire