MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis

achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului

Capitolul XVI

RĂBDARE FAȚĂ DE CUSURURILE CELORLALȚI

1. Se cade ca omul să rabde cu resemnare ceea ce nu poate fi îndreptat - în sine și la ceilalți -, pînă ce Dumnezeu va binevoi să rînduiască lucrurile altfel. Nu uita niciodată că aceasta priește cel mai mult sufletului, călindu-i răbdarea, fără de care vredniciile noastre n-au cum să prețuiască mare lucru. Dar nu înceta să te rogi fierbinte, cerînd ajutorul lui Dumnezeu, spre a putea să porți în duhul blîndeței povara.

2. Nu te sfădi cu cel care - o dată sau de două ori povățuit -, rămîne îndărătnic, ci încredințează totul în mîinile lui Dumnezeu, ca, în faptele tuturor slujitorilor săi, voia și cinstea lui să strălucească, El care știe să întoarcă în bine tot răul. Dă-ți silința să fii răbdător și îngăduitor față de cusururile și metehnele celorlalți, oricare ar fi ele, căci nu ești nici pe departe scutit de multe altele, pe care cei dimprejurul tău sînt nevoiți și ei să le rabde de la tine. Cînd tu însuți nu te dovedești în stare de a-ți îndrepta purtările așa cum îți propui, de unde cutezanța de a cere ca altul să și le îndrepte pe ale lui, după voia bunului tău plac? N-am zice nu ca ceilalți să fie fără cusur, dar de îndreptarea metehnelor noastre ne sinchisim prea puțin.

3. Am vrea să-i vedem pe ceilalți mustrați cu asprime; cît despre noi, nici nu vrem să auzim de dojană. Îngăduința arătată altora ne displace, deși nu suferim să fim respinși atunci cînd cerem pentru noi înșine scutire ori îngăduință. Pe ceilalți i-am dori ținuți din scurt, potrivit tuturor rînduielilor; noi înșine nu suferim să fim, întru nimic, restrînși de asprimile legii. Astfel se adeverește cît de rar cîntărim cu aceeași măsură pe aproapele nostru și pe noi înșine. Dacă toți oamenii ar fi desăvîrșiți, ce ne-ar mai rămîne de îndurat de la ceilalți din dragoste pentru Dumnezeu?

4. Adevărul este că Dumnezeu însuși a rînduit să ne purtăm unii altora sarcinile (Gal 6, 2), căci nimeni nu-i fără cusur, nimeni fără jug și povară, nimeni deajuns sieși, nimeni îndeajuns de cuminte și înțelept; se cade, tocmai de aceea, să fim îngăduitori unii cu alții, să ne îmbărbătăm unii pe ceilalți, să ne dăm, după caz, unii altora o mînă de ajutor, să schimbăm între noi îndemnuri și povețe. La necaz se arată, fără greș, virtutea fiecăruia. Ia-tă că nu prilejurile îl fac pe om șubred, ci doar arată cît este de slab.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire