Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis
achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București
Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului
Capitolul VI
DESPRE IMBOLDURILE NEÎNFRÎNATE
1. De îndată ce un imbold nesăbuit îi dă pinteni, omul se tulbură. Cel trufaș, de pildă, sau cel zgîrcit, n-au parte de tihnă niciodată; cel sărman și cel smerit cu inima gustă, în schimb, din belșug binefacerile păcii. Cel ce nu și-a răstignit cu totul poftele se va lăsa ușor păscut de ispită și va fi lesne biruit în împrejurări din cele mai mărunte și neînsemnate. Cei care sînt sufletește șubrezi - robiți încă, întrucîtva, trupului lor și aplecați spre bucuriile simțurilor - anevoie se vor dezlipi cu totul de dorințele și năzuințele lumești. Iată de ce îi umbrește tristețea, deseori, atunci cînd trebuie să se înfrîneze de la cîte ceva, ba chiar se supără, cîteodată, atunci cînd un lucru sau cineva li se așează de-a curmezișul.
2. Dacă însă omul și-a dobîndit ce și-a poftit, curînd îl apucă mustrările de cuget, căci și-a urmat fără frîu imboldul, ceea ce nu ajută cu nimic la dobîndirea păcii pe care și-a dorit-o. Adevărata pace a inimii se capătă luptînd împotriva poftelor neorînduite, nu slujindu-le și urmîndu-le orbește imboldul. Iată de ce inima omului robit simțurilor nu cunoaște pacea, căci binefacerile ei nu se revarsă asupra celui împrăștiat în afară, ci doar în adîncul sufletului aprins de rîvnă și evlavie.