MEDITAŢII

Calea Crucii cu Giulgiul Sfânt

Starea 1
AGONIA DIN GRĂDINA GHETSIMANI

Isuse cel drept şi sfânt,
Ce-ai greşit, Tu, pe pământ,
Că Te văd de mâini legat
Şi la moarte judecat?
O, Isuse preaiubit!
Eu Te văd azi osândit,
Pentru-a mele făr-delegi,
Cum şi pentru-a lumii-ntregi

Lectură

Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii L-au urmat. Şi când a sosit în acest loc, Le-a zis: "Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită". Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, se ruga: "Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă". Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. (Lc, 22,39-42.44)

Comentariu

Ne aflăm doar la începutul unei lungi şi chinuitoare suferinţe ce se va încheia cu îngrozitorul chin al crucii. Deja în aceste momente iniţiale suferinţa şi proba caracterizează drumul pe care condamnatul trebuie să îl parcurgă. Fenomenul sudorii care devine sânge este cunoscut în medicină. Nu este un fenomen foarte răspândit, însă după cum spun medicii, ca urmare a unui grav stres psihofizic se poate întâmpla ca vasele capilare subcutanate să sufere o puternică vasodilataţie până la punctul în care se rup, vărsând sângele în glandele sudoripare. Aşadar, pe lângă sudoare din glandele întregului corp iese şi sânge, provocând astfel o hemoragie difuză. Ajuns în exterior, sângele se coagulează formând cheaguri ce cad jos împreună cu sudoarea.

Isus cu multă probabilitate a trăit o experienţă de acest fel. Unii studioşi susţin că vizibilitatea perfectă a unei imagini atât de evidente şi de clare a întregului corp şi nu doar a unor părţi ale acestuia este un semn că întreaga suprafaţă corporală era acoperită cu un amestec de sânge şi sudoare şi diferite experimente par să confirme această ipoteză. Putem verifica concret acest fapt dacă observăm imaginea Giulgiului în pozitivul fotografic, adică aşa cum îl vedem în realitate, şi în mod particular, faţa (fig. 1); se înţelege şi mai bine dacă examinăm faţa în negativul fotografic (fig. 2), care e mult mai clar şi mai evident pentru că Giulgiul are caracteristici asemănătoare unui negativ fotografic, iar examinând negativul este ca şi cum am privi pozitivul imaginii, adică putem vedea aspectele adevărate şi efective ale corpului.

Meditaţie

Grădina Măslinilor este locul ultimei pregătiri a lui Isus pentru patimă şi totodată este locul începutului patimii; este locul comunicării celei mai îndurerate cu Tatăl, locul slăbiciunii apostolilor şi al trădării.

Ce urme a lăsat această suferinţă asupra fizicului lui Isus? Ce semne se pot remarca pe Sfântul Giulgiu? Cine îl cunoştea pe Isus îşi putea da seama cu siguranţă după expresia feţei şi după poziţia ei de suferinţa invincibilă care se abătuse asupra Lui. Noi ne putem aştepta la maximum ca Sfântul Giulgiu să poarte urmele a ceea ce numim "sudori de sânge", dacă îl urmărim pe Sfântul Luca.

Ştim însă că adesea halucinante dureri interioare rămân închise în inima noastră, iar altora le sunt puţin cunoscute. Apostolii înşişi nu trebuie să se alarmeze, pentru că nu au fost tulburaţi în timpul somnului.

Pentru Isus trebuie să fi fost un moment ce a durat inimaginabil de mult. Probabil că El l-a trăit ca pe un fel de dare de seamă: ce lăsa înapoi şi ce îi urma? Îi trecea prin minte amintirea vieţii sale, plină de mister şi de iniţiative pentru o misiune a cărei conştiinţă nu îl abandonase niciodată. Dar acum părea că totul fusese inutil. Răul acela pe care El a venit să-l combată şi pe care în toate felurile a încercat să-l înfrângă, acum i-o lua înainte şi se abătea asupră-I cu toată forţa infernală. Oare era înfrângerea şi sigiliul non-sensului pentru tot ce a făcut?

În faţă se arăta perspectiva cea mai îngrozitoare: ştia că Îl aşteaptă arestarea şi că cei care veneau trebuiau să îndeplinească un proiect de eliminare deja cultivat de câtva timp, adică eliminarea fizică ca urmare a unei condamnări, care în acel timp şi în acele ţinuturi însemna răstignirea.

Arestarea era o surpriză pentru apostoli, pentru că nu s-au întâmplat alte incidente care să-i facă să se teamă de această intervenţie, cu toate că unele momente de duşmănie nu lipsiră. Isus însă îl simţea că se apropie. Lucrurile s-au clarificat îndată, astfel încât nici rezistenţa unei mâini de oameni cum erau apostolii nu L-ar fi salvat pe Isus. De fapt în apostoli, care până în acel moment au dormit, predomina teama. Şi îl abandonează pe Isus. Doar doi îl urmează: apostolul iubit, care avea unele cunoştinţe în casa marilor preoţi (de care se va putea servi doar pt. a-l introduce pe Petru în acea casă, şi nu în favoarea lui Isus) şi Petru care peste puţin va fi pus la încercare.

Sfântul Giulgiu reflectă doar aspecte finite: corpul pe care îl înfăşoară, faţa care îşi lasă pe el amprenta a traversat momentul dublu al primului suspin: "Treacă de la mine acest pahar", completat îndată de un altul: "Dar nu voia mea, ci voia Ta să fie". Prima rugăciune o facem şi noi şi trebuie să ne ruşinăm de ea; cea de-a doua vrea să-l ajute pe Domnul să o pronunţe cu dorinţa de a imita puţin abandonarea sa de către Tatăl.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum