MEDITAŢII

STAŢIUNEA A TREISPREZECEA
Isus este dat jos de pe cruce

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după Matei 27, 54-55
Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Isus, slujindu-I.

MEDITAŢIE
Isus a murit, inima sa este străpunsă de lancea soldatului roman şi din ea iese sânge şi apă: tainică imagine a fluviului sacramentelor, al botezului şi al euharistiei, din care, prin inima străpunsă a Domnului, renaşte, tot mereu, Biserica. Lui nu-i sunt zdrobite picioarele, ca celorlalţi doi răstigniţi; în acest fel el se arată ca adevăratul miel pascal, căruia nu trebuie să-i fie zdrobit nici un os (cfr. Ez 12, 46). Iar acum, când totul a fost suportat, se vede că el, în ciuda oricărei tulburări a inimii, în ciuda puterii urii şi a răutăţii, nu a rămas singur. Cei credincioşi lui sunt prezenţi. Sub cruce era Maria, mama lui, sora mamei lui, Maria, Maria din Magdala şi discipolul pe care el îl iubea. Dar soseşte şi un om bogat, Iosif din Arimatea: bogatul găseşte modalitatea de a trece prin urechile acului, pentru că Dumnezeu îi dă harul. Îl înmormântează pe Isus în mormântul său încă neatins, într-o grădină: acolo unde este înmormântat Isus cimitirul se transformă într-o grădină, în grădina din care fusese izgonit Adam atunci când s-a desprins de plinătatea vieţii, de Creatorul său. Mormântul din grădină ne dă de ştire că împărăţia răului e pe sfârşite. Şi soseşte şi un membru al Sinedriului, Nicodim, căruia Isus îi anunţase misterul renaşterii din apă şi din Duh. Până şi în Sinedriu, care decisese moartea sa, este cineva care crede, care-l cunoaşte şi-l recunoaşte pe Isus după moartea sa. Deasupra ceasului marelui doliu, al marii întunecimi şi a disperării, se află în mod misterios lumina speranţei. Dumnezeu ascuns rămâne oricum Dumnezeu viu şi aproape. Domnul mort rămâne oricum Domnul şi Mântuitorul nostru, chiar şi în noaptea morţii. Începe să se formeze Biserica lui Isus Cristos, noua sa familie.

RUGĂCIUNE
Doamne, ai coborât în întunericul morţii. Dar trupul tău ajunge pe mâini bune şi înfăşurat într-un giulgiu curat (Mt 27, 59). Credinţa nu a murit cu totul, soarele nu a apus cu totul. De câte ori oare nu pare că dormi. Cât de uşor ne îndepărtăm noi oamenii şi ne spunem: Dumnezeu a murit. Fă ca în ceasul întunericului să recunoaştem că tu oricum eşti acolo prezent. Nu ne lăsa singuri atunci când suntem gata să ne pierdem curajul. Ajută-ne să nu te lăsăm singur. Dă-ne o fidelitate care să reziste în rătăcire şi o iubire care să te primească în momentul când ai cel mai mult nevoie de noi, asemenea mamei tale, care te-a strâns din nou la sânul ei. Ajută-ne, ajută-i pe săraci şi pe bogaţi, pe cei simpli şi pe cei învăţaţi, să vadă prin temerile şi prejudecăţile lor, şi să-ţi oferim capacitatea noastră, inima noastră, timpul nostru, pregătind astfel grădina în care poate avea loc învierea.

Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Vidit suum dulcem Natum
morientem, desolatum,
cum emisit spiritum.