MEDITAŢII

STAŢIUNEA A DOUĂSPREZECEA
Isus moare pe cruce

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după Ioan 19,19-20
Pilat a scris şi titlu şi l-a pus deasupra Crucii. Şi era scris: Isus Nazarineanul, Împăratul iudeilor! Deci mulţi dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate. Şi era scris: evreieşte, latineşte şi greceşte.

Din evanghelia după Matei 27,45-50.54
De la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Isus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să bea. Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Iar Isus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Isus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!

MEDITAŢIE
Deasupra crucii lui Isus - în cele două limbi ale lumii de atunci, greacă şi latină, şi în limba poporului ales, ebraica - scrie cine este el: Regele iudeilor, Fiul făgăduit al lui David. Pilat, judecător cinstit, a devenit profet fără să vrea. În faţa opiniei publice mondiale este proclamată regalitatea lui Isus. Isus însuşi nu acceptase titlul de Mesia, deoarece ar fi făcut trimitere la o idee greşită, umană, de putere şi de mântuire. Dar acum titlul poate sta scris acolo în mod public deasupra Răstignitului. În acest fel este cu adevărat regele lumii. Acum este cu adevărat "înălţat". În coborârea sa s-a înălţat. Acum a împlinit în mod radical porunca iubirii, a împlinit dăruirea de sine, şi în acest fel acum el este manifestarea adevăratului Dumnezeu, a acelui Dumnezeu care este iubire. Acum ştim cine este Dumnezeu. Acum ştim cum este adevărata regalitate. Isus se roagă Psalmul 22, care începe cu cuvintele: "Dumnezeul meu, Dumnezeu meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Ps 22, 2). Asumă în sine întregul Israel suferind, întreaga omenire suferindă, drama părăsirii lui Dumnezeu, şi face aşa încât Dumnezeu să se manifeste tocmai acolo unde pare a fi învins şi absent în mod definitiv. Crucea lui Isus este un eveniment cosmic. Cerul se întunecă, atunci când Fiul lui Dumnezeu moare. Pământul se cutremură. Şi lângă cruce ia fiinţă Biserica păgânilor. Centurionul roman recunoaşte, înţelege că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Triumfă de pe cruce mereu.

RUGĂCIUNE
Doamne Isuse Cristoase, în ceasul morţii tale soarele s-a întunecat. Eşti pironit mereu pe cruce. Tocmai în acest ceas al istoriei trăim în absenţa lui Dumnezeu. Din pricina nemăsuratei suferinţe şi a răutăţii oamenilor chipul lui Dumnezeu, chipul tău, apare întunecat, de nerecunoscut. Dar tocmai pe cruce te-ai făcut recunoscut. Tocmai pentru că eşti acela care suferă şi care iubeşte, eşti acela care este înălţat. Chiar de acolo ai triumfat. Ajută-ne să recunoaştem, în acest ceas de întuneric şi de tulburare, chipul tău. Ajută-ne să credem în tine şi să te urmăm la ceas de întuneric şi de nevoie. Arată-te din nou lumii în acest ceas. Fă să se arate mântuirea ta.

Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Fac me vere tecum flere,
Crucifixo condolore,
donec ego vixero.