MEDITAŢII

STAŢIUNEA A NOUA
Isus cade a treia oară

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din cartea Plângerilor 3, 27-32
Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui. Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă! Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde! Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară! Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna; ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.

MEDITAŢIE
Ce ne poate spune a treia cădere a lui Isus sub povara crucii? Poate că ne face să ne gândim la căderea omului în general, la îndepărtarea multora de Cristos, la deriva spre un secularism lipsit de Dumnezeu. Dar nu trebuie să ne gândim şi la cât a suferit Cristos chiar în Biserica sa? La cât de multe ori se abuzează de sfântul sacrament al prezenţei sale, în ce inimă goală şi rea intră adesea! De câte ori oare nu celebrăm doar noi fără să ne dăm seama de prezenţa lui! De câte ori oare nu este distorsionat Cuvântul său şi de câte ori nu se abuzează de el! Cât de puţină credinţă există în multe teorii, câte cuvinte goale! Câră mizerie există în Biserică, şi chiar şi printre aceia care, în preoţie, ar trebui să-i aparţină cu totul lui! Câtă mândrie, câtă autosuficienţă! Cât de puţin respectăm sacramentul reconcilierii, în care el ne aşteaptă, pentru a ne ridica din nou din căderile noastre! Toate acestea sunt prezente în pătimirea sa. Trădarea discipolilor, primirea nedemnă a Trupului şi Sângelui său este cu siguranţă cea mai mare durere a Mântuitorului, cea care îi străpunge inima. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i adresăm, din străfundul inimii, strigătul: Kyrie, eleison - Doamne, miluieşte-ne (cfr. Mt 8, 25).

RUGĂCIUNE
Doamne, Biserica ta pare adesea o barcă care e gata să se scufunde, o barcă în care intră apa din toate părţile. Şi chiar şi în lanul tău de grâu vedem mai multă neghină decât grâu. Hainele şi chipul atât de murdare ale Bisericii tale ne sperie. Dar noi suntem cei care le murdărim! Noi suntem aceia care te trădează de fiecare dată, după toate cuvintele noastre mari, după toate gesturile noastre mari. Ai milă de Biserica ta: chiar şi în interiorul ei, Adam cade tot mereu. Cu căderea noastră te tragem la pământ, iar Satana râde, pentru că speră că nu vei reuşi să te mai ridici din acea cădere; speră ca tu, fiind târât în căderea Bisericii tale, vei rămâne la pământ învins. Tu, însă, te vei ridica din nou. Te-ai ridicat, ai înviat şi ne poţi ridica şi pe noi. Mântuieşte şi sfinţeşte Biserica ta. Mântuieşte-ne şi sfinţeşte-ne pe noi toţi.

Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Eia mater, fons amoris,
me sentire vim doloris
fac, ut tecum lugeam.