MEDITAŢII

STAŢIUNEA A ŞAPTEA
Isus cade a doua oară

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din cartea Plângerilor 3,1-2.9.16
Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui. El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă. El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele.
A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în cenuşă.

MEDITAŢIE
Tradiţia legată de tripla cădere a lui Isus şi de povara crucii aminteşte căderea lui Adam - faptul că suntem fiinţe umane căzute în păcat - şi misterul participării lui Isus la căderea noastră. În istorie, căderea omului în păcat asumă forme mereu noi. În prima sa scrisoare, sfântul Ioan vorbeşte de o triplă căderea a omului în păcat: concupiscenţa cărnii, concupiscenţa ochilor şi mândria vieţii. În acest fel interpretează el căderea omului şi a omenirii, pe fundalul viciilor din timpul său, cu toate excesele şi perversiunile sale. Dar ne putem gândi, în istoria mai recentă, şi la modul în care şi creştinătatea, plictisită de credinţă, l-a părăsit pe Domnul: marile ideologii, precum banalizarea omului care nu mai crede în nimic şi se lasă dus de val, au construit un nou păgânism, un păgânism mai rău, care voind să-l dea de o parte pe Dumnezeu în mod definitiv, a ajuns să se lepede de om. Şi astfel omul zace în ţărână. Domnul duce această povară şi cade şi iar cade, pentru a ajunge la noi; ne priveşte pentru a se trezi în noi inima noastră; cade pentru a ne ridica pe noi.

RUGĂCIUNE
Doamne Isuse Cristoase, ai dus povara noastră şi continui să o duci. Povara noastră este cea care te face să cazi. Dar fii tu cel care ne ridică, pentru că singuri nu reuşim să ne ridicăm din ţărână. Eliberează-ne de puterea concupiscenţei. În locul inimii de piatră dă-ne o inimă nouă de carne, o inimă care să fie în stare să vadă. Distruge puterea ideologiilor, aşa încât oamenii să poată recunoaşte că sunt ţesute din minciuni. Nu permite ca zidul materialismului să devină de nedepăşit. Fă să te putem percepe din nou. Fă-ne serioşi şi atenţi pentru a putea rezista în faţa forţelor răului şi ajută-ne să recunoaştem nevoile interioare şi exterioare ale celorlalţi, să-i sprijinim. Ridică-ne, ca să-i putem ridica pe ceilalţi. Dă-ne speranţă în mijlocul acestei întunecimi, ca să putem deveni purtători de speranţă pentru omenire.

Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quis non posset contristari,
Christi matrem contemplari,
dolentem cum Filio?