MEDITAŢII

STAŢIUNEA A ŞASEA
Veronica şterge faţa lui Isus cu o maramă

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din cartea profetului Isaia 53, 2-3
Nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.
Din cartea Psalmilor 27, 8-9
Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu.

MEDITAŢIE
"Faţa Ta, Doamne, voi căuta. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine" (Ps 27, 8-9). Veronica - Berenice, după tradiţia greacă - întrupează această dorinţă care îi uneşte pe toţi oamenii evlavioşi din Vechiul Testament, dorinţa tuturor oamenilor credincioşi de a vedea chipul lui Dumnezeu. Oricum, pe Calea Crucii lui Isus ea, la început, nu face altceva decât un gest de bunătate feminină: îi oferă o năframă lui Isus. Nu se lasă influenţată de brutalitatea soldaţilor, şi nici nu se lasă stăpânită de teamă asemenea discipolilor. Este imaginea femeii bune, care, în tulburarea şi în umbrirea inimii, îşi păstrează curajul bunătăţii, nu permite ca inima sa să se umbrească. "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Mt 5, 8). La început Veronica vede doar un chip chinuit şi marcat de durere. Dar actul de iubire imprimă în inima ei adevăratul chip al lui Isus: în Chipul omenesc, plin de sânge şi de răni, ea vede Chipul lui Dumnezeu şi al bunătăţii sale, care ne însoţeşte până şi în durerea cea mai adâncă. Numai cu inima îl putem vedea pe Isus. Numai iubirea ne face capabili să vedem şi ne purifică. Numai iubirea ne face să-l recunoaştem pe Dumnezeu care este iubirea însăşi.

RUGĂCIUNE
Doamne, dă-ne neliniştea inimii care caută chipul tău. Ocroteşte-ne de umbrirea inimii care vede lucrurile doar la suprafaţă. Dă-ne acea simplitate şi curăţie a inimii care ne fac capabili să vedem prezenţa ta în lume. Când nu suntem în stare să săvârşim lucruri mari, dă-ne curajul unei bunătăţi umile. Întipăreşte chipul tău în inimile noastre, aşa încât să te putem întâlni şi să putem arăta lumii chipul tău.

Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Pro peccatis suae gentis
vidit Iesum in tormentis
et flagellis subditum.