MEDITAŢII

STAŢIUNEA A PATRA
Isus o întâlneşte pe mama sa

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după Luca 2, 34-35.51
Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

MEDITAŢIE
Pe Calea Crucii lui Isus este şi Maria, mama sa. În timpul vieţii sale publice a trebuit să stea deoparte, pentru a face loc naşterii noii familii a lui Isus, familiei discipolilor săi. A trebuit să audă şi aceste cuvinte: "Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei? [...] Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă" (Mt 12, 48-50). Acum se vede clar că ea, nu doar în trup, dar şi în inimă, este Mama lui Isus. Încă înainte de a-l concepe în trupul său, prin ascultare, îl concepuse deja în inima sa. I se spusese: "Vei naşte un fiu [...] Va fi mare [...] Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său" (Lc 1, 31s). Dar cu puţin înainte auzise din gura bătrânului Simeon un alt cuvânt: "prin sufletul tău va trece sabie" (Lc 2, 35). Astfel probabil că şi-a amintit de cuvintele rostite de profeţi, cuvinte ca acestea: "chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus" (Is 53, 7). Acum toate acestea devin realitate. În inima sa va păstra mereu cuvintele pe i le-a spus îngerul atunci când a început totul: "Nu te teme, Maria" (Lc 1, 30). Discipolii au fugit, ea nu fuge. Ea stă acolo, cu curaj de mamă, cu fidelitate de mamă, cu bunătate de mamă, şi cu credinţa ei, care rezistă în întuneric: "Fericită este aceea care a crezut" (Lc 1, 45). "Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?" (Lc 18, 8). Da, în acest moment ştie: va afla credinţă. În acel ceas, aceasta este marea sa mângâiere.

RUGĂCIUNE
Sfântă Marie, Maică a Domnului, ai rămas fidelă atunci când discipolii au fugit. Aşa cum ai crezut atunci când îngerul ţi-a vestit ceea ce era de necrezut - că aveai să devii mamă a Celui Preaînalt - tot aşa ai crezut în ceasul celei mai mari umiliri a lui. În acest fel ai devenit, în ceasul crucii, în ceasul nopţii celei mai întunecate din lume, Maica celor credincioşi, Maica Bisericii. Te rugăm: învaţă-ne să credem şi ajută-ne pentru ca credinţa să devină curaj de a sluji şi gest de iubire care sare în ajutor şi care ştie să împărtăşească suferinţa.


Toţi:
Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quae maerebat et dolebat
pia mater, cum videbat
Nati poenas incliti.