MEDITAŢII

STAŢIUNEA A PAISPREZECEA
Isus este aşezat în mormânt

V/. Adoramus te, Christe, et benedicimus tibi.
R/. Quia per sanctam crucem tuam redemisti mundum.

Din evanghelia după sfântul Luca 23, 50-54

Şi iată că un bărbat, numit Iosif, care făcea parte din consiliu, om bun şi drept, nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor. El era din cetatea Arimateea a Iudeilor şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu. Acesta a venit la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Luându-l jos de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nimeni încă nu mai fusese pus. Era ziua Pregătirii şi începea sâmbăta.

MEDITAŢIE

Primele lumini de sâmbătă. Cel care era lumina lumii coboară în împărăţia întunericului. Trupul lui Isus este înghiţit de pământ, şi cu el este înghiţită orice speranţă. Dar coborârea lui în lăcaşul morţilor nu este spre moarte ci spre viaţă. E pentru a-l reduce la neputinţă pe cel deţinea puterea morţii, pe diavol (Evr 2, 14), pentru a-l distruge pe ultimul adversar al omului, moartea însăşi (1Cor 15, 26), pentru a face să strălucească viaţa şi nemurirea (2Tm 1, 10), pentru a proclama vestea bună sufletelor încătuşate (1Pt 3, 19). Isus se coboară până la prima pereche umană, Adam şi Eva, plecaţi sub povara vinovăţiei lor. Isus le întinde mâna, iar chipul lor se luminează de slava învierii. Primul Adam şi Ultimul se aseamănă şi se recunosc; primul regăseşte propria imagine în cel care trebuia să vină într-o zi să-l elibereze împreună cu toţi ceilalţi fii (Gen 1, 26). Acea Zi a sosit. Acum în Isus, din acel moment, orice moarte poate duce la viaţă.

RUGĂCIUNE

Isuse, Doamne bogat în milostivire, te-ai făcut om pentru a deveni fratele nostru, şi pentru ca, prin moartea ta, să învingi moartea. Ai coborât în infern pentru a elibera omenirea, pentru a ne face să trăim din nou împreună cu tine, ca înviaţi chemaţi să şadă în ceruri alături de tine (Ef 2, 4-6). Bunule păstor care ne călăuzeşti la ape liniştite, ia-ne de mână atunci când vom străbate umbrele morţii (Ps 23, 2-4), ca să rămânem cu tine şi să contemplaăm în veşnicie slava ta (In 17, 24). Isuse, înfăşurat în giulgiu şi aşezat în mormânt, care aştepţi ca, atunci când e dată la o parte piatra, tăcerea morţii să fie frântă de bucuria unui aleluia veşnic.
R/. Ţie să-ţi fie laudă şi mărire în vecii vecilor.

Toţi:

Pater noster, qui es in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo.

Quando corpus morietur,
fac ut animae donetur
paradisi gloria. Amen.

[ sfârşit ]